degete lungi smulg rădăcina tăcerii/ nasc şi renasc aripi ascunse în clape/
zboruri încep despovărate de taine/ marele nins unic atât de aproape!
marmore lungi parcă încep să învie/ dintr-un adânc plin cu atâtea secrete/
şi mă cuprind braţele lor luminoase/ fără cusur fără preget şi regrete!
parcă mă-nalţ dincolo de-nchipuire/ într-un balans lin ca un fel de valsare/
şi mă găsesc în tăinuirea aceea/ x genuin înainte de prima născare!
degete lungi umblă pe trupul vioarei/ zvârle uitări dincolo de niciodată/
văd şi aud cum încolţeşte cuvântul/ (ne)cunoscut singur...cu mamă şi tată!
până acum...până acum cea mireasă/ cântă-n deşert devastatoare himeră/
eu sunt al ei ea este-a mea întru pururi.../ un efemer chiar lângă o efemeră!
cad în genunchi razele lunii de miere/ mâinile cer cerului încă ninsoare/
curge colind trec niagare de sănii.../ ochii vâslesc sâni cu mirări următoare!
