Evaluaţi acest articol
(6 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

Tinerii sunt tot mai violenţi, situaţii în care aceştia înjură, ţipă, se bat, îşi agresează profesorii sau ameninţă cu sinuciderea fiind prezente în tot ce înseamnă loc public. Asta a dat naştere unor „meciuri” interminabile, în care părinţii acuză societatea şi şcoala, şi invers.

Copiii sunt copia genetică şi comportamentală a părinţilor, susţin psihologii care explică manifestările tinerilor ca pe o corespondenţă a modului în care au fost crescuţi şi educaţi în familie.

“Ce am sădit în ei, asta a rodit. Este mai uşor să-i acuzăm decât să vedem ce se petrece cu ei, cum se simt, care sunt adevăratele lor nevoi. Consider că pentru sănătatea copiilor noştri este vital să ne asumăm rolul de părinţi conştienţi. Să înţelegem că până nu ne rezolvăm noi ca adulţi problemele, nu putem să le cerem să fie exemplari. Părinţii au rolul de a oferi siguranţă, protecţie, susţinere, apreciere, acceptare, hrănire, înţelegere, iubire necondiţionată”, explică psihoterapeutul Maria Verdi.

Reguli pentru părinţii conştienţi

Potrivit psihoterapeutului, este necesar ca părinţii să conştientizeze 15 factori indispensabili pentru sănătatea emoţională a viitorilor adulţi.  

1. Viitorii părinţi trebuie să fie pregătiţi fizic, material, medical şi emoţional.  „Relaţia de cuplu este primul copil al celor doi. Cum îngrijesc relaţia, la fel vor face şi cu viitorul copil. Un copil presupune timp, nopţi nedormite, atenţie, dragoste necondiţionată, la început totul se învârte în jurul lui. Dacă părinţii nu se conectează, nu au timpul necesar pentru copil şi apelează  multă vreme la bunici, bone sau alte persoane,  copilul va trăi starea de abandon, de respingere. Nu vor avea baza în mama şi tata”, explică Maria Verdi.

2. Stările emoţionale ale mamei şi ale cuplului sunt preluate de către copil. „Orice ton ridicat, ţipăt, ceartă, nemaivorbind de bătăi şi alte abuzuri în cuplu, sunt trăite inclusiv de copil. Apare în mintea copilului o mare confuzie, părintele care ar trebui să îl protejeze, să îl apere, tocmai el îl supune agresivităţii. Când va creşte, ca adult va deveni agresiv sau va genera momente în care să fie agresat”, este de părere psihologul.

3. Copilul nu vine pe lume să dea un sens vieţii, nu este salvatorul nostru, nu repară cuplurile destrămate sau să împlinească neîmplinirile părinţilor. „Dacă facem din el un salvator al unei vieţi neîmplinite cu siguranţă va deveni o victimă. El va trăi vină, ruşine, furie”, declară specialistul.

4. Atenţie la ce doriţi să aduceţi pe lume. Dacă aţi dorit o fetiţă, dar aveţi un băiat şi trăiţi regrete, amprentaţi din prima zi copilul cu rana respingerii. „Unii părinţi merg mai departe şi spun baieţilor “fata mamei”, îl imbracă cu rochii, cu accesorii de fetiţe şi nu este de mirare, pentru a corespunde la nivel inconştient părinţilor, băiatul mamei devine homosexual”, continuă psihologul.

5. Dormitorul şi patul matrimonial sunt pentru părinţi. „Relaţia intimă se desfăşoară în intimitate. Nu-i faceţi martorii plăcerii voastre chiar dacă sunt foarte mici. Creierul memorează, nu procesează până la 3 ani. Dar copilul înţelege din asta că tata îi face rău mamei. Dragi mame, nu dormiţi în pat cu băieţii voştri, dragi taţi nu dormiţi cu fetele voastre, nu-i sărutaţi pe gură şi în alte zone erogene. Din punct de vedere psihologic, fără să realizaţi, îi transformaţi în partenerii voştri. Acestea sunt cauzele ale complexului Oedip sau Electra”, declară psihologul Maria Verdi.

6. Dacă sunteţi părinţii a doi sau mai mulţi copii, dăruiţi-le aceeaşi atenţie. “Educaţi-i să fie uniţi, faceţi împreună activităţi care să menţină familia unită. Sunt multe cazuri, când la vârsta adultă, copiii se judecă ani de zile prin tribunale pentru moştenire sau când copiii se judecă cu părinţii pentru drepturile succesorale. Frustrarile din copilărie devin razbunările adultului”, explică psihoterapeutul Maria Verdi.

7. Nu le oferiţi hiperprotecţie. Copilul hiperprotejat devine adolescentul, apoi adultul  lipsit de încredere, frustrat, neputincios, agresiv pasiv sau activ. Fiţi prezenţi în realitatea lor, educându-i, protejându-i şi în acelaşi timp lăsaţi-i să exploreze. Să cadă, să se ridice, să încerce, să eşueze, să o ia de la capăt până învaţă din propriile lor experienţe. Mai târziu să-şi aleagă profesia în care se regăsesc.

8. Să fim atenţi la cum ne comportăm noi cu părinţii noştri ajunşi la vârsta a treia. Îi respectăm şi iubim sau îi uităm şi abandonăm, vom primi acelaşi tratament când vom ajunge la bătrâneţe.

9. Copilul nu este terapeutul sau părintele nostru pe care să ne descărcăm. “Nu facem din el minge de ping-pong când relaţia de cuplu este tensionată, nu îi vorbim despre cât de rău şi neatent este tata sau cât de iresponsabilă este mama. Indiferent ce i se va spune, el îşi iubeşte ambii părinţi şi va trăi o mare dezrădăcinare dacă este pus în faţa unei despărţiri, unui divorţ”, consideră psihologul Maria Verdi.

10. Să fim atenţi la toate discuţiile din casă. Vorbind repetitiv sau certându-ne din cauza banilor, datoriilor, cheltuielilor, inducem copilului nesiguranţa zilei de mâine. Va alerga după câştiguri, posesiuni, şi chiar când le va dobândi va fi tot nefericit.

11. Educaţi-vă băieţii astfel încât să respecte şi să protejeze fetele. „În ultimii ani a crescut îngrijorător abuzul domestic, femeile sunt tratate ca un bun de consum. Relaţiile de scurtă durată au luat amploare în locul relaţiilor longevive prin neimplicarea totală a partenerilor. Educaţi-vă fetele să se preţuiască. Prin exprimarea inconştientă a nonvalorii, multe femei se oferă ca un bun de consum doar pentru un strop de atenţie, de iubire”, declară psihologul Maria Verdi.

12. Copilul se creşte de mic cu împlinirea nevoilor aferente vârstei. „Părinţii care compenseaza lipsa fizică în relaţia cu copilul cu cadourile şi banii, cu stilul de creştere prinţ-prinţesă, induce acestuia credinţa că totul i se cuvine. Va căuta în toate relaţiile ca ceilalţi să îi ofere”, spune psihoterapeutul.

13. Copilul nu are nicio vină că părintele munceşte foarte mult şi vine acasă obosit, stresat. „Înainte de a intra in casă, lasă toate ale muncii acolo, iar acasă activeaza-ţi calitatea de părinte. Păstrând aceste comportamente negative, copilul creşte cu credinţa că a munci este greu, este ceva rău. Nu este de mirare că o parte din tânăra generaţie doreşte salariu mare şi muncă redusă”, explică psihoterapeutul Maria Verdi.

14. Nu îl învăţa jocuri violente, nu îi spune să bată, să înjure. „Omul puternic nu este acela care rezolvă cu pumnii, cu ameninţările. Comunică permanent cu el şi interesează-te ce fel de relaţii are la şcoală, ce fel de prieteni are. Nu îl controla, fii doar prezent în viaţa lui mai ales atunci când merge în colectivitate. Dacă acasă nu găseşte înţelegere, comunicare, începe să se ascundă”, consideră psihoterapeutul.

15. Orice copil poate dobândi genetic dependenţa sau tulburarea de comportament, dar o poate învăţa şi de la cei cu care petrece timpul cât mai des. „Dacă absenţa voastră este înlocuită de tableta sau jocurile pe telefon, dacă părintele foloseşte foarte des internetul, jocurile, alcoolul, copilul are toate sansele să devină dependent. Insuflaţi-le spiritul de familie. Deveniţi părinţii de care aţi avut nevoie în copilărie”, conchide psihoterapeutul Maria Verdi.

Citit 5371 ori Ultima modificare Marți, 26 Iunie 2018 19:02

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.