Cum ne vindecăm ”copilul interior”?

Cum ne vindecăm ”copilul interior”?
În imagine, psihologul Angela Nuţu
Evaluaţi acest articol
(5 voturi)

Copilul interior există în fiecare dintre noi, se comportă şi reacţionează ca atare, este o instanţă psihică plină de energie şi de creativitate.

Cunoscutul psiholog Angela Nuţu, vicepreşedintele Asociaţiei Române de Hipnoză, consideră că acel "copil interior" mai este, în acelaşi timp, şi acea instanţă psihică purtătoare a traumelor emoţionale şi a tuturor durerilor acumulate în copilărie; aici îşi au sediul sentimentele de insecuritate, singurătate, teamă, ostilitate, ruşine şi culpabilitate, sentimente ce pot fi actualizate la vârsta adultă. Deşi majoritatea adulţilor sunt de părere că vârsta cronologică îi vindecă de experienţele copilăriei, lucrurile nu stau deloc aşa. Rănile nevindecate din copilărie ne însoţesc permanent pe parcursul vieţii. Specialistul afirmă că nucleul emoţional se conturează în perioada copilăriei, iar dacă nu acordăm timp şi atenţie vindecării noastre emoţionale, ajungem să ne ancorăm în experienţe repetitive care reflectă experienţele emoţionale din copilărie.

"Majoritatea dintre noi avem tendinţa de a trata copilul interior în acelaşi mod în care părinţii noştri ne-au tratat în copilărie: dacă au fost excesiv de critici, şi noi vom deveni, faţă de noi înşine, excesiv de autocritici, mai ales faţă de impulsurile copilăreşti şi iraţionale. Dacă am fost neglijaţi, şi noi tindem să neglijăm nevoile copilului interior. Fără a da dreptul copilului din noi să se exprime, fără a răspunde nevoilor lui, nu vom putea construi o bună imagine de sine", declară psihoterapeutul. Traumele sau evenimentele neînţelese în copilărie lasă copilului sentimente de ruşine, de neacceptare, de lipsă de încredere de sine, ceea ce înseamnă că el va simţi că trebuie să-şi ascundă experienţa şi emoţiile pentru a supravieţui, pentru a se adapta mediului.

"De exemplu, dacă ai fost controlat de părinţi sau ai fost învăţat să crezi că eşti iubit şi acceptat doar dacă eşti "bun" în viziunea lor, atunci înveţi cum să-ţi ascunzi emoţii precum tristeţea sau mânia. Dacă ai experimentat respingerea, abandonul sau abuzul, ai învăţat să ascunzi durerea pentru că te temi că ai putea fi rănit sau respins din nou. Dacă ai învăţat că trebuie să fii bun pentru a câştiga dragostea, poţi ajunge cu uşurinţă în relaţii de codependenţă; şi dacă ai învăţat să ascunzi sau să reprimi durerea, este foarte posibil să preferi să nu construieşti relaţii solide pentru a te feri de suferinţă", explică specialistul.

(Surse online)

Citit 3873 ori Ultima modificare Vineri, 31 August 2018 17:11

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.