Evaluaţi acest articol
(2 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

Serviciul, responsabilităţile legate de îndeplinirea diverselor rutine zilnice, casa, copiii şi mai ales relaţia cu partenerul de cuplu, toate pe un fond de multe ori insuficient pregătit, se pot acumula şi declanşa stări vecine cu patologia. Fie că sunt strict emoţionale sau devin deja manifestări fizice, similare cu simptomele diferitelor boli, trăirile sunt vindecabile, cu condiţia că fie ales corespunzător terapeutul care să identifice şi să rezolve problema.

În România, a merge la psiholog sau mai cu seamă la psihiatru mai este încă perceput ca un semn al nebuniei, al incapacităţii persoanei de a se comporta la un om "normal". Realitatea este că, susţin specialiştii, tot mai multe persoane sunt anxioase, depresive, agitate şi incapabile să ţină piept vieţii şi să se bucure chiar şi de micile plăceri, din cauza ritmului trepidant în care încearcă să îşi satisfacă nevoile şi să îi mulţumească pe alţii la standarde care, poate, uneori, nu au legătură cu realitatea. Intervenţia unui psihiatru şi/sau psiholog în astfel de situaţii devine necesară şi esenţială, pentru reechilibrarea individului.
În opinia psihologului Laura Maria Cojocaru, preşedinte şi fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI), nu este mai bine sau mai rău la psiholog faţă de psihiatru şi viceversa, ci contează doar ceea ce persoana caută cu adevărat: o rezolvare a unei situaţii de moment şi cu efecte pe termen scurt sau o schimbare a felului în care îşi trăieşte viaţa pe termen lung. Uneori este posibil să aibă nevoie de ambii specialişti şi, dacă îi găseşte şi sunt dispuşi să colaboreze, atunci se poate considera pe jumătate vindecată.

Ce face psihiatrul

1. Alocă o discuţie scurtă (maximum 20 de minute) cu persoana în privinţa situaţiei, deoarece are o anumită pregătire, abordare şi direcţie medicală şi treaba lui este să recomande un tratament pe care să-l ia persoană acasă.
2. Tratează medicamentos persoana care prezintă un dezechilibru ajuns deja în planul fizic.
3. Tratează efectul pe care l-au avut evenimentele în viaţa persoanei.
4. Tratează la nivel fiziologic, aducând chimic în organism substanţele necesare pe care corpul nu le mai produce suficient sau reglând ceea ce produce în exces şi ajutând organismul să reînveţe treptat echilibrul natural.
5. Tratează pe termen limitat, până la eliminarea simptomelor.
6. Susţine medicamentos persoana care se simte emoţional suficient de rău încât să nu se poată concentra asupra schimbării în plan mental, emoţional, comportamental.

Ce face psihoterapeutul

Psihoterapeutul, practicianul de neuroprogramare lingvistică, consilierul de dezvoltare personală, este specialistul care:
1. Alocă câte o şedinţa pe săptămână (50 minute) pe un termen mai lung persoanei, pentru a produce schimbarea solicitată şi treaba lui este să recomande un mod de gândire şi comportament pe care-l exersează împreună în cabinet şi apoi este fixat prin lucrul de acasă al persoanei.
2. Susţine şi ghidează persoana psihic, emoţional şi comportamental, în a învăţa cum să facă faţă evenimentelor trecute, prezente şi viitoare şi cum să înveţe prin prisma acestora să devină o persoană mai bună şi plină de resurse.
3. Tratează deseori cauza şi sădeşte seminţele unei percepţii şi unui comportament pentru viitor, centrate pe rezultat.
4. Produce schimbare la nivel mental, emoţional şi comportamental.
5. Ghidează şi învaţă persoana pentru tot restul vieţii să-şi acceseze forţa interioară şi toate resursele necesare unei vieţi împlinite pe toate planurile.
6. Ghidează persoana spre a găsi şi exersa metode potrivite pentru schimbare, cu scopul dezvoltării şi evoluţiei personale, îmbunătăţirii abilităţilor sociale şi de comunicare, a menţinerii sănătăţii mentale, emoţionale şi comportamentale în toate aspectele vieţii şi pentru tot restul vieţii.

Unde îi găsim

Sunt situaţii în care persoana se simte emoţional destul de rău încât să nu se poată concentra asupra schimbării şi exersării de noi atitudini şi abilităţi de gândire pozitivă lucrate cu psihoterapeutul sau ghidul. "În acest caz, psihologul-terapeut ar fi bine să îndrume persoana către un specialist psihiatru, care să-i recomande o medicaţie uşoară, astfel încât să se poată capacita pentru schimbarea în plan concret. Asta nu înseamnă că este "nebună" sau că ar fi vreun pericol fizic, ci înseamnă că acei doi specialişti colaborează pentru starea sa de bine, pentru a o ajuta să facă schimbarea mai repede şi sigur", explică psihologul Laura Maria Cojocaru.
Sunt însă şi situaţii în care trimiterea trebuie să se facă de la psihiatru la psiholog. "Medicaţia poate fi considerată insuficientă pentru că persoana să facă schimbări semnificative în viaţa ei, deoarece pastila nu schimbă modul de gândire, interpretare a evenimentelor şi reacţia sau comportamentul. În acest caz, psihiatrul îndrumă către un specialist psihoterapeut, care să susţină persoana pe drumul unei schimbări mai profunde şi de durată", conchide psihologul Laura Maria Cojocaru.

Citit 2491 ori Ultima modificare Marți, 25 Septembrie 2018 18:34

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.