Cum ne dezvăţăm de ţipat, urlat sau strigat?

Cum ne dezvăţăm de ţipat, urlat sau strigat?
Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

În opinia psihologului Alexandru Pleşea, cunoscut opiniei publice drept "Antrenorul minţii", omul este îndopat de mic cu momente din viaţa altora în care aceştia au ţipat, iar copiii au înţeles că acest mod de relaţionare poate rezolva orice situaţie.

"A ţipa sau a urla este o neatenţie la propriul sine, este o manifestare aruncată în jur, din dorinţă de control. Tăcerea este adevăratul scop pentru cel care strigă, liniştea completează momentul şi duce sau vine din înţelegere şi autoobservare. Exprimarea strigătului, când nu eşti în pădure, pe lângă faptul că produce zgomote perturbante, furnizează anumite vibraţii pe care cei mai emoţionali le absorb instantaneu. A scăpa de ţipăt este în primul rând o dorinţă de dezvăţare a acestui mecanism", explică psihologul Alexandru Pleşea.

Specialistul consideră că ascultarea propriei voci este primul pas pentru autoobservaţie, iar cel care nu o stăpâneşte are incapacitatea de se opri din ţipat. Totodată, vorbitul din inimă este un pas important pentru a ajunge să nu mai ţipăm. Acesta ţine de concentrare pe locul de unde pleacă comunicarea. "Cel ce doreşte această virtute poate obţine vorbitul din inimă prin exerciţiu constant sau prin nuiaua cuiva. Ţipatul ori strigatul au o compoziţie joasă de energie. Vibraţional şi ştiinţific, nivelul celular al acelui moment scade, aducând cu el dispoziţii fizice nefaste ale emiţătorului şi receptorului. Cel ce a tăcut măcar o zi în viaţa lui, sub diferite circumstanţe, are în desagă unealta cu care poate opri strigătul. Un simplu exerciţiu, pe care oricine îl poate face, este de a tăcea două ore în fiecare săptămână. De a evita vorbirea virtuală, reală şi orice alt mijloc tehnologic. După cele două ore va descoperi că-şi aude vocea sau că şi-o poate controla sau decide cuvintele", declară psihologul Alexandru Pleşea.

Oamenii care nu ţipă:

• Îşi menţin echilibrul vocii când ceilalţi din jur sunt tensionaţi.

• Îşi pot determina calitatea vocii în funcţie de context.

• Nu se grăbesc în vorbire.

• Nu jignesc sau manifestă cuvinte triviale.

• Îşi accentuează sau repetă cuvintele de rezolvare sau pozitive.

(articol preluat din surse online)

Citit 4399 ori Ultima modificare Marți, 25 Septembrie 2018 18:36

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.