“Neuronul-oglindă” este pentru psihologie ceea ce este AND-ul pentru biologie, adică o celulă de bază a comportamentului uman, susţine psihologul Laura Maria Cojocaru, preşedinte şi fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă. „Neuronii-oglindă” influenţează cel puţin trei aspecte ale vieţii noastre, precum: empatia, conştiinţa de sine şi “mesajul” transmis peste generaţii.
Cum acţionează
1. Neuronii-oglindă se activează atunci când executăm o anumită mişcare. “Unul dintre rolurile musculaturii este protecţia emoţională. Atunci când trăim o emoţie mult prea intensă (plăcută sau nu), muşchii corpului nostru se încordează, reţinând o parte din aceasta pentru a ne proteja de excese. Această informaţie rămâne structurată în amintirea corpului nostru fizic. Somatizarea, adică răspunsul corpului fizic la modul nostru de gândire, are la baza această “amintire” şi, prin încordări, dureri, alergii, dezechilibre fiziologice, chiar boli, ne “avertizează” asupra unui mod de gândire insistent disfuncţional”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.
2. Neuronii-oglindă se activează atunci când doar ne uităm la cineva care face o acţiune sau putem simţi anumite senzaţii în faţă unui stimul, fără să se întâmple nimic în realitate. “Observând comportamentele persoanelor de succes, putem “imita” şi aduce în viaţă noastră strategii care să ne aducă mai uşor şi mai sigur la modul de viaţă dorit”, este de părere specialistul.
3. Empatia are o mare importanţă în reglarea comportamentului, deci în dezvoltarea socială echilibrată. “Dezvoltarea inteligenţei emoţionale duce la creşterea gradului de empatie, deci la creşterea capacităților de adaptare, de negociere, de flexibilitate”, declară psihologul.
4. Neuronii-oglindă pot fi îndreptăţi către interior pentru introspecţie. “Prin introspecţie facem posibilă “imitarea” şi direcţionarea propriilor strategii de succes către alte aspecte ale vieţii pe care dorim să le îmbunătăţim şi ajungem astfel la micşorarea conflictelor interne care apar de obicei în interiorul fiinţei noastre”, explică Laura Maria Cojocaru.
5. Copilul îşi construieşte fundaţia structurii sale emoţionale, având acces la informaţiile furnizate de toţi strămoşii săi. “Prin introspecţie, creşterea empatiei, observarea felului în care somatizam în anumite contexte şi prin observarea comportamentelor şi strategiilor persoanelor de succes, putem “rescrie” povestea familiei astfel încât aceasta să devină funcţională în mod specific, adaptat şi sănătos la nevoile noastre”, conchide psihologul.
Articol realizat din surse online
