Bun găsit, dragi iubitori de animale! Şi astăzi vom încerca să vă fim de folos cu sfaturi utile în creşterea, îngrijirea şi educarea prietenului necuvântător, dar şi pentru a-l înţelege mai bine. Aşa cum v-am promis săptămâna trecută, vom încerca să elucidăm care sunt cauzele pentru care prietenii cu blăniţă sau cu pene devin trişti, apatici sau chiar deprimaţi şi cum pot fi tratate aceste stări neplăcute înainte de a se agrava.
Pisica este, spun specialiştii veterinari, mai ataşată de locuinţa în care trăieşte decât de stăpân. Orice schimbare majoră apărută în mediul care îi este familiar şi în care se simte în siguranţă şi relaxată îi poate provoca disconfort emoţional. Apariţia unui copil, limitarea zonelor din casă în care era obişnuită să circule, zgomotele puternice şi susţinute, schimbarea locuinţei, prezenţa unor persoane străine o poate afecta. De asemenea, spun veterinarii, schimbarea rutinei zilnice, mutările frecvente pot face pisica să devină tristă şi neliniştită, poate chiar nefericită. Efecte negative asupra psihicului pisicesc poate avea şi apariţia în casă a unei alte pisici sau a altui animal de companie pe care nu-l acceptă.
Mica felină are nevoie de atenţie şi de distracţie, de joacă, dar şi de socializare. Lipsa de dragoste şi de atenţie o vor face să se simtă singură şi neiubită. La polul opus, atenţia excesivă, acordată atunci când ea nu îşi doreşte acest lucru o poate agasa sau enerva. Reversul poate fi, de exemplu, să-şi facă nevoile sub pat în loc de litieră. Dieta săracă, monotonia sau singurătatea le afectează. Soluţia este să arătaţi foarte multă afecţiune şi răbdare pisicii deprimate. Un plus de răsfăţ, fie alimentar, fie distractiv, jucării noi, mai mult timp acordat pisicii, vor duce la îmbunătăţirea stării de sănătate. Dar în acelaşi timp, mergeţi la veterinar, pentru că e posibil ca tristeţea sau depresia pisicii să fie determinată de o problemă reală de sănătate. Săptămâna viitoare vom aborda depresia câinilor.
