Cât de periculoasă este jigodia pentru câini

Cât de periculoasă este jigodia pentru câini
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Bun găsit, dragi iubitori de animale! Şi astăzi vom încerca să vă fim de folos cu sfaturi utile pentru sănătatea prietenilor necuvântători. Rămânem tot în sfera bolilor virale periculoase și des întâlnite la câini. Cu sprijinul Anamariei Dandeş, coordonator "Oameni de bine - pentru oameni și animale", grup de inițiativă locală constituit la sugestia Animal Society, în cadrul proiectului pe care îl desfășoară la Galați, vă oferim informaţii preţioase de la medicul veterinar Ema Oprișan. Vorbim despre distemperul canin, cunoscut popular sub numele de jigodie.

Potrivit medicului veterinar, perioada de incubație a virusului este între 7 și 21 de zile, organele afectate fiind cele respiratorii și gastrointestinale. Virusul se transmite prin inhalare, urină, fecale, salivă, vomă, dar și secreții oculare de la un animal bolnav și din mediul în care a trăit un câine bolnav de distemper.

„Trebuie precizat faptul că acest virus este înrudit cu virusul pojarului la om, dar afectează nu numai câinii, ci și dihorii”, precizează medicul veterinar.

Tocmai de aceea subliniem încă o dată că respectarea schemei de vaccinare este extrem de importantă. Iar informația, educația proprietarului de câine în spiritul prevenirii izbucnirii și propagării unui focar este soluția ideală.

În funcție de sistemul imunitar al organismului infectat, distemperul se manifestă sever sau nu; există cazuri de deces imediat, dar și numeroase cazuri de evoluție lentă, semnele clinice fiind următoarele: stare febrilă (40 de grade), secreții oculare, depresie, lipsa poftei de mâncare, tuse, secreții nazale, depreciere generală a stării de întreținere. Din păcate, cazurile de jigodie canină apar în special în adăposturi, zone dens populate, unde nu se face vaccinarea polivalentă. „Odată declanșate semnele neurologice, prognosticul este rezervat. Câinele începe să tremure, să clipească continuu, iar uneori poate paraliza. La cei care supraviețuiesc bolii, unele semne neurologice persistă pentru tot restul vieții”, avertizează dr. Ema Oprișan.

Diagnosticarea se face atât clinic, cât și prin analize de sânge sau, după caz, necropsie. În lupta cu această boală, câinele este tratat simptomatic, dar imediat după izolarea foarte strictă: se administrează antibiotice cu spectru larg (infecțiile bacteriene secundare agravând evoluția bolii), antitermice, perfuzii cu vitamine care să contracareze deshidratarea și antitusive.

„Pentru un adăpost, izbucnirea unui focar de jigodie este un real coșmar. Sunt cazuri de câini preluați din stradă, găsiți abandonați, accidentați, care odată intrați și plasați în zona de carantină cu alții ca ei (poate chiar în plină desfășurare a schemei de vaccinare) pot declanșa un focar, iar pierderile sunt întotdeauna dureroase. De aceea este foarte important ca atât stăpânii, cât și îngrijitorii, în cazul adăposturilor, să fie foarte atenți la semnele clinice, la orice schimbare de comportament al câinilor, și să procedeze la izolarea imediată a acestora, începerea tratamentului și dezinfectarea temeinică a spațiului pe care suspecții de distemper l-au folosit”, precizează Anamaria Dandeş.

Citit 1913 ori Ultima modificare Vineri, 04 Februarie 2022 00:35

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.