Din colecția „Cele mai triste poezii rămase tablou”
(!) trece... şi nu ştiu nimic despre ea,
chiar dacă o văd, chiar dacă o aud, chiar dacă -
trece repede (sau încet) şi miroase a grâu,
a cianură, a moară de vânt cu piatră seacă,
trece fără să se oprească nici măcar o secundă,
şi doar cei care o văd şi o aud se opresc
pe rând şi din când în când, să-şi odihnească
în pace sau în război trupul şi sufletul,
chiar dacă nu ştiu nimic despre ea (!)
(!) vine... şi nu ştiu nimic despre ea,
chiar dacă n-o văd, chiar dacă n-o aud -
vine încet (sau repede) după cum trece aceea
care trece... vine şi miroase a pâine şi a crud,
vine şi miroase a negru şi alb,
miroase a cântec şi mătrăgună, miroase a tot
şi a nimic... vine şi miroase a mireasă de mire,
şi a mireasă de mireasă... şi nu trece niciodată,
chiar dacă nu ştiu nimic despre ea (!)
