Orice schimbare bruscă a comportamentului patrupedului înseamnă că se întâmplă ceva ce noi poate nu am observat, dar animalul nostru a fost pe recepţie.
Animalul stresat începe să se comporte atipic, însă asta depinde de caracteristicile sale individuale și fiecare va prezenta un spectru diferit de simptome. În general, însă, acestea pot conţine următoarele comportamente:
- scăderea poftei de mâncare sau invers - repezirea la hrană și consumarea ei în cantități mai mari
- atacuri asupra stăpânilor și a altor animale din apartament
- ascunderea prin colțuri, la pisica sau câinele care înainte nu evitau mângâierile
- încetarea de a se mai spăla şi a-şi îngriji blana
- distrugerea obiectelor sau doar a unuia anume
Unul dintre exemplele mai grave de reacție la stres este automutilarea - lingerea sau chiar smulgerea blănii din anumite părți ale corpului, comportament care poate duce la răni și complicații grave.
La pisici, stresul excesiv este o cauză frecventă pentru care își fac nevoile în afara litierei și își marchează teritoriul. Dacă, în mod obişnuit, pisica îşi face nevoile doar la litieră, orice ieşire din acest tipar poate fi suspectă, denotând ori o suferinţă a rinichilor şi a aparatului urinar, ori un stres din motive necunoscute.
Încă de când animalul este pui, stăpânul trebuie să lucreze cu reacțiile la stres ale acestuia. Animalul trebuie să aibă contact minim și controlat cu orice potențial stimul de stres, iar la reacția adecvată la acesta trebuie recompensat. Atenţie, însă! Nu trebuie lăudată și mai ales nu trebuie recompensată cu mângâieri sau mâncare reacția inadecvată a animalului. Este bine să observi comportamentul câinelui sau al pisicii tale, pentru a putea reacționa la timp în caz că apar schimbări și să încerci să le minimizezi efectele. Stresul face parte din viaţa de zi cu zi şi pentru animale, dar trebuie încercat să-l minimizăm și să învățăm patrupedele să se descurce cu el cât mai bine.
Atenţie, pe măsură ce animalul îmbătrâneşte, poate deveni mai vulnerabil la stres. Dacă unii stimuli, precum cei auditivi, vor fi mai puţin observaţi de animalul care îşi pierde auzul, faptul de a nu vedea la fel de bine îl poate deruta şi vulnerabiliza. De aceea, este mai bine pentru animalele vârstnice să rămână în zona unde se simt confortabil.
