(!) mulţime goală: limită de alb
şi negru, minunat - se poate spune?!
te uiţi, se uită: un alai în marş,
în alergare spre deşertăciune (!)
(!) ce strigăte de luptă în alai,
şi de triumf, şi cuvântări de vază,
aplauze, urlări, vorbe dum-dum,
focuri bengale! - toate ricoşează
şi se întorc de unde au plecat,
drept replici, drept răsplată şi aminte
că vanitatea-i fals şi bumerang -
şi glorioşii cad ca nişte ţinte (!)
(!) eu nu mai stau - adică mă înalţ,
să nu s-audă niciodată plânsu-mi
pe cer - destins şi stins distins rămân,
şi perpendicular pe mine însumi (!)
