Relaţie nebănuită între bolile coronariene şi obezitatea abdominală

Relaţie nebănuită între bolile coronariene şi obezitatea abdominală
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Persoanele cu probleme ale arterelor coronariene trebuie să fie atente la obezitatea abdominală. Dr Olivier Meillard arată că, "în mod surprinzător, se observă la pacienţii cu boli coronariene o relaţie inversă între indicele de masă corporală (IMC) şi mortalitate, aşa încât se poate vorbi despre paradoxul obezităţii", relatează passionsante.be.

O echipă internaţională de cercetători a încercat să înţeleagă mai bine această situaţie coroborând concluziile a cinci studii de mare anvergură efectuate în total pe 15.000 de pacienţi cu boli coronariene (bărbaţi şi femei în număr egal). Rezultatele au arătat că cea mai mare rată a mortalităţii se înregistrează la pacienţii cu greutate normală, dar care au obezitate abdominală. Astfel, cei care au un IMC de 22 şi un raport talie-şolduri de 0,98 prezintă riscuri mai mari de mortalitate decât cei cu un IMC de 26 sau chiar 30, dar cu un raport talie-şolduri de 0,89.

Altfel spus, "obezitatea abdominală la o greutate normală", conform expresiei dr Meillard, constituie un indice important, această situaţie necesitând o atenţie specială.

Cum se calculează IMC-ul

Indicele de masă corporală se calculează prin împărţirea greutăţii pe care o avem, exprimată în kilograme, la pătratul înălţimii, exprimată în metri: greutate (kg)/înălţime2 (m).

Un IMC mai mic de 18,5 înseamă subpondere. Între 18,5 şi 25 înseamnă greutate normală. Între 25 şi 30 este suprapondere. Ceea ce depăşeşte 30 este considerat obezitate, care se împarte în mai multe grade. Astfel, între 30 şi 35 avem obezitate de tip I. Între 35 şi 40, obezitate de tip II. Obezitatea de tip III este între 40 şi 45. Un IMC mai mare de 45 înseamnă obezitate severă.

Citit 14210 ori Ultima modificare Miercuri, 21 August 2013 15:39

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.