După desimea şi duritatea întunericului, sunt patru ceasuri după mijlocul nopţii. Încep. Sap. La lumină de Cloşcă. De car Mare şi de car Mic. Încep cu tragere de inimă şi cu hârleţul. Că nu-i aşa tare costişa de din vale de bădia Fluture. Sap vertical. Cam trei metri. Asta-i faţa bordeiului. Arată bine. Clisa-i numai bună pentru oale şi ulcioare. Cum fără de moarte zice persanul Omar: "Ca mâine-om putrezi-n morminte,/ uitaţi, nepomeniţi de nimeni,/ ca mâine vor veni ...

v(!) cred c-a trecut – încă-i mai simt sărutul,încă mai gust din VEŞNICIA sa,nu-mi pare rău că n-a rămas la mine,e-a tuturor...ea nu-i numai a mea (!) (!) cred c-a trecut – nu ştiu unde se duce-nrochia-i lungă, fără de sfârşit,încă-i mai simt ETERNITATEA mică –suflet şi trup de înger invalid (!) (!) cred c-a trecut – lumină şi-ntuneric,lumină şi-ntuneric – vrei/nu vreişi vreau/nu vreau – chiar dacă nu mai este,mă simt înfăşurat în MIEZUL ei (! ...

Am timp berechet. Am timp să-mi pun şi-n cap. A avut grijă bătrânul Gheorghe să-mi lase timp cu duiumul. Aşa, să nu mă grăbesc, să nu fac nimic în fugă. Să nu trăiesc în fugă. Să nu dorm în fugă. Să nu plâng în fugă. Să nu mor în fugă. Nici măcar să nu fug în fugă. Darămite să muncesc în fugă! Nici vorbă! Şi mai ales că nu mai sunt El, ci sunt Eu! Adică nu el îşi sapă bordei, ci eu! Eu îmi sap! Însă, chiar aici stă chichirezul! Trebuie să mă apăr ...

(!) pot ieşi într-o clipită/ din secunda asta lungă – pot...fiindcă port limbajul/ veşnic al deşertăciunii, pot...fiindcă am nimicul/ care poate să mi-ajungă – unii spun că numai alţii,/ alţii spun că numai unii (!) (!) pot intra fără oprire/ chiar în moartea asta scurtă – pot...fiindcă-mi cer părerea/ toţi mărunţii şi toţi nalţii, pot...fiindcă toată viaţa/ mi-am ascuns-o într-o turtă – alţii spun că numai unii,/ unii spun că numai alţii (!) ( ...

Mai mare dragul să stau în uşa/faţa bordeiului şi să ascult recitaluri lungi de Poezie în zile şi nopţi nemaipomenite de pe timpuri şi vremuri antice! Regaluri cu poeţi vii, din poeţi vii şi din poeţi morţi! Cu actori profesionişti şi amatori! Şi cu ascultători sătuli de prezentul material ticălos! Cu premii mai abitir decât Atunci, în Grecia şi în Roma, când locul trei era un trandafir de Aur, locul doi era un trandafir de Argint şi locul întâi era un trandafir Natu ...

cu mâinile prin luturi de oale şi de casă,cu ochii dinspre zare, tocmai luându-şi sama,cu glasul din/spre cântec, senină şi frumoasă –mi-a spus întotdeauna: si vis amari, ama! desigur, nu e vreme de „alt fel”, nu e vremede „nu”, de „mai încolo”, de „ce”, de „nu se poate” –nu-i timp de aşteptare, nu-i timp de anateme,chiar dacă sunt şi-atâtea iubiri nevertebrate! nu-i timp de dat afară când văd câtă răbdareaşează-ntru iubire de păsări şi ...

Îşi face bordei în coasta lui moş Ghiţă Fluture şi a ţaţei Niculina. Coasta de din vale de gardul lor, nu coasta lor anatomică, desigur. Nu s-a zbătut să obţină aprobare pentru a-şi ridica palatul subpământean. Că doar n-o să vină edilul rural să-i dărâme cuibarul subteran. Şi, chiar dacă va catadicsi  să vină, n-are decât. La mintea lui (şi la mintea celor ca el) te poţi aştepta să apară cu vreun ordin de evacuare, cu vreo amendă contravenţională, cu pol ...

(!) şi merg, şi merg...poate ajung tocmai atunci, tot şi de tot, din depărtarea de acum, să pot a zice, fără milă: ERGO SUM, chiar dacă SUM prin grâu, prin gară şi prin lunci – uitat de zei, chiar dacă SUM prin râpi adânci, şi plâng şi dorm cu beladona pe trifoi, şi îmi ascult singurătatea mâinii stângi cum cere „am”, cum cere „în”, cum cere „doi” (!) (!) şi merg şi merg...poate ajung să văd măcar ce am uitat, ce m-a uitat, ce n-am uitat de când n ...

(!) somn de oglinzi uitate pe clavir chiar la ultimul concert pentru două şi o singurătate – şi numai poezie, şi numai poezie, şi numai fără de care nu se poate (!)   (!) somn pentru era odată ca niciodată o vioară care nu m-a lăsat s-o des/cânt – vioara semăna cu o lebădă nevertebrată, eu semănam cu stradivarius din când în când (!)   (!) somn pentru ce-i frumos şi poate ajunge la mine măcar cât durează o clipă în oglindă fiindcă spaţiul a mâncat tot timpu ...

Da, nu şuguiesc! Mă apropii (sunt apropiat) de cimitir! De-acum, cred că e simplu! Mai am oleacă, doar oleacă...şi-o văd pe mama, şi-l văd pe tata! Şi chiar mă bucur şi încerc un fel de satisfacţie egoistă că-s primul care-şi vede părinţii morţi...aşa, în mod para/normal, în mod bizar, în pofida şi în sens invers "vederilor" generale propovăduite de tot ce suflă ori fluieră în biserici şi pe lângă biserici! Sunt primul învăţat/dezvăţat...să "trăiască" în ...