* „Viaţa liberă” îţi cântăreşte ghiozdanul *
Ghiozdanele copiilor ajung să cântărească dublu (sau chiar mai mult) decât recomandă medicii. Ticsite cu penare, caiete, cărţi, culegeri, dicţionare, manuale, sticlă cu apă şi echipament sportiv, unele genţi şcolare ajung şi la 10 kilograme.
Foarte puţine instituţii de învăţământ au dulăpioare în care elevii îşi pot lăsa unele lucruri. Dar chiar şi-aşa, în cele mai multe cazuri, greutatea normală a unei genţi este cu mult depăşită. Vina, bineînţeles, este împărţită între elevi, dascăli şi părinţi.
Trist este că toată această viaţă de halterofili are urmări de nereparat asupra sănătăţii copiilor. Numărul cazurilor de elevi cu deficienţe ale coloanei vertebrale este în creştere de la un an la altul.
Un bolovan de geantă
E cât un dop şi târâie după ea un ghiozdan pe care abia îl poate duce de greu ce e. Îl sprijină de genunchi din când în când şi-l izbeşte de toate gardurile – în mâinile ei e ca un balaur pe care nu-l poate stăpâni.
O cheamă Andreea şi este elevă în clasa a II-a la Şcoala Nr. 28. Cu un firicel de voce, abia auzit, mă lămureşte că duce în el exact tot ce-i trebuie la şcoală: manuale, caiete, auxiliarul la citire, penar, fusta de la uniformă (fiind frig afară, şi-a pus blugi şi a dezbrăcat-o) penar, sticla cu apă (care acum e cam goală), riglă şi alte câteva mărunţişuri.
Agăţ geanta în cântar şi rămân şocată: 5 kilograme! Nu e nimeni care s-o ducă acasă şi îşi cară geanta ca un bolovan aproape zilnic.
„Pot, că fac hochei!”
Puţin mai încolo, un băieţel plăpând, numai ochii de el. Duce în spate un ghiozdan care îl acoperă mai bine de jumătate. Îl conving să-l dea jos o clipă, ca să-l cântărim. 4 kilograme!
Ce poate duce un copil de clasa I într-un astfel de ghiozdan. Nu vrea să-mi arate ce are înăuntru şi-i dau într-un fel dreptate. Îl cheamă Andrei Daniel şi-mi spune îngroşându-şi vocea ca să pară mai voinic: „Nu e greu, pot să-l duc că m-am înscris la hochei. Sunt sportiv!”
Îmi vine să râd şi să plâng în acelaşi timp. Oare părinţii lui ştiu că învăţându-l să fie „bărbat” îi şubrezesc de fapt sănătatea?
Învăţătoarea lui e un pic intrigată de toată povestea: „Să mergeţi la CNVA. Acolo să vedeţi cât cară elevii”.
10 kilograme. Şi e o zi uşoară!
Îi ascult sugestia. La clasa a V-a A de la „Alecsandri” fetele se pregătesc să plece acasă, după ora de sport. Li se pare distractiv să le cântăresc genţile şi se adună în cerc lângă mine aşteptându-şi rândul curioase.
„Noi le-am mai cântărit şi altă dată. Că s-au plâns părinţii la şedinţă. Astăzi e o zi mai uşoară. Să veniţi şi mâine că avem şapte ore! Va avea cu două kilograme în plus” îmi povestesc în cor fetele, completându-se una pe alta.
Sunt şi ghiozdane care cântăresc 3,5 kilograme. Altele 5 sau 6. Am găsit şi unele de 8 kilograme. Alături sacoşa cu echipament sportiv de 2 kilograme şi ea. Mă apucă durerea de cap.
„Păi, avem şi câte trei culegeri la matematică. Lucrăm din toate la clasă şi trebuie să le aducem”, îmi mai spune eleva al cărei ghiozdan atârna 8 kilograme.
La clasa a VII-a A, cam aceeaşi situaţie. Genţi între 3,5 şi 6 kilograme. Toţi mă asigură că n-am nimerit bine. E o zi uşoară, când au numai cinci ore.
„Să veniţi joia când avem şapte ore. Atunci să ne cântăriţi genţile!”, mă îmbie un băiat.
Inconştienţa şi bolile din ghiozdan
Neîndoielnic este vina profesorilor care cer la şcoală tot felul de culegeri. „Trebuie să ţinem pasul şi să lucrăm din mai multe culegeri. Din caietele speciale lucrează şi în clasă şi acasă. La unele clase părinţii au pus bani şi le-au făcut dulăpioare ca elevii să-şi lase din lucruri la şcoală. Aici genţile sunt mai uşoare”, ne explică directoarea de la Şcoala Nr. 28, profesoara Camelia Bucşă.
Aceasta susţine că este perfect conştientă de ceea ce li s-ar putea întâmpla elevilor din cauza genţilor prea grele, mai ales că la clasa a VII-a are deja o fetiţă cu scolioză, care poartă corset şi căreia doctorii i-au interzis să-şi ducă ghiozdanul. Vine şi pleacă însoţită de câte un părinte.
La Şcoala Nr. 29, la clasele a IV-a, învăţătoarele au convenţii clare cu părinţii care verifică în permanenţă ce-şi iau copiii în ghiozdan: „Sunt zile în care le cer auxiliarul. Şi atunci nu mai aduc manualul. Încerc să-i lămuresc să nu mai vină încărcaţi la şcoală, dar chiar şi - aşa se ajunge la cinci kilograme atunci când avem zile mai grele”, ne spune învăţătoarea Nicoleta Mălăescu, în clasa căreia am găsit şi ghiozdane de 2,8 kilograme, dar şi unele de 5,5 kg. Cele mai multe aveau în jur de 4 kilograme.
Însă sunt şi cazuri când elevii îşi umplu genţile şi cu lucruri care nu le sunt de folos. Altfel nu s-ar explica de ce la aceeaşi clasă, există diferenţe de câte 3 kilograme.
„Nici părinţii nu ţin cont de cât poate duce un copil. Le cumpără penare de jumătate de kilogram şi genţi care goale sunt de 2 kilograme. Normal că, dacă mai pun caiete şi cărţi în ele, ajung la şase! În plus, sunt elevi care aduc la şcoală şi cărţi care nu le trebuie, deşi le-am atras atenţia în repetate rânduri”, spune învăţătoarea Dorina Turosu, de la Pedagogic. Într-adevăr, geanta goală a unui elev cântărea 2,3 kilograme.
Nu mai mult de 3 kilograme
Doctorii susţin că atât elevii, cât şi dascălii şi părinţii nu sunt conştienţi de pericolul pe care-l reprezintă o geantă purtată pe un singur umăr, într-o mână sau cu o greutate peste cea admisă. Aceştia consideră că un ghiozdan ideal este cel dus pe ambii umeri, cu greutatea între 2 şi 3 kilograme.
Un ghiozdan prea greu sau purtat incorect provoacă cifoze, scolioze, tasare de vertebre sau dureri de genunchi, pentru că ei merg aplecaţi ca să îl poată duce. Toate acestea necesită tratamente îndelungate de recuperare, în cel mai simplu caz, dacă nu corset sau chiar operaţie.
„Părinţii să se lupte cu profesorii”
Medicul primar Mădălina Verenca, de la Centrul de recuperare din cadrul Spitalului de Copii „Sf. Ioan”, singurul specialist în asemenea probleme ale copiilor susţine că 80 la sută dintre pacienţii pe care-i consultă zilnic au asemenea probleme:
„Nu sunt chiar scolioze sau alte deformări. Mulţi au doar atitudini defectuoase, sunt cocoşaţi şi au dureri cumplite de spate. Dar şi acestea, netratate, pot duce la lucruri serioase. Sunt convinsă că numai o mică parte dintre elevii cu asemenea probleme ajung la mine”.
Specialistul consideră că din discuţiile purtate cu părinţii copiilor pe care i-a tratat, a descoperit că vina este a învăţătorilor şi profesorilor:
„Tot timpul le spun părinţilor să se lupte cu profesorii. Nu e normal ca la clasa a V-a să ai caiete studenţeşti sau să cari trei culegeri că poate profesorul are chef să facă exerciţii din ele. De multe ori nici nu le deschid. Profesorii trebuie să înţeleagă că elevii nu trebuie transformaţi în măgăruşi de povară. Cunoştinţele nu au nimic de-a face cu cantitatea de cărţi pe care o duce copilul zilnic în spate!”
Nu ne rămâne decât să le recomandăm călduros părinţilor şi profesorilor să mai cântărească şi ei ghiozdanele din când în când. Apoi să cântărească bine ce-şi doresc fiecare pentru copiii sau elevii lor. Se ştie din antichitate că mintea sănătoasă are nevoie de un corp pe măsură.
