Prevederea legislativă conform căreia un invalid neîncadrat ca "permanent" trebuie să se prezinte la fiecare evaluare a comisiei pentru acordarea ajutoarelor de handicap o va lăsa pe gălăţeanca Ana Tudor fără indemnizaţie, iar pe mama sa, care îi este însoţitor, fără singurul venit. Adolescenta nu va putea veni la Galaţi, în septembrie, deoarece medicii elveţieni nu o pot externa.
Cu o mână i se dă, cu alta i se ia, şi nu orice, ci chiar bănuţii care constituie mare parte din veniturile familiei. Ana Tudor a ajuns cu greu în Elveţia, după ani de chin în care a încercat, pe toate căile, să adune banii necesari pentru a fi operată de o formă extrem de gravă de scolioză, dublată de o malformaţie a măduvei spinării. Chiar statul român, unde intervenţiile pentru corectarea coloanei vertebrale, cumplit deformate de boală, nu sunt realizabile, i-a oferit şansa, decontându-i prin formulatul S2, cei 135.000 de euro, costurile internării, terapiilor şi operaţiilor la clinica specializată din Zurich.
Acum, după aproape trei luni de chinuri, dureri, tracţiuni menite să o îndrepte în vederea operaţiei de remediere a coloanei vertebrale, Ana trebuie să facă faţă unei noi lovituri. Nu va putea să ajungă la comisia din ţară în septembrie, pentru că nu poate fi externată. Ea este conectată în permanenţă la greutăţi de 17-18 kilograme şi nu are voie să mai călătorească zile întregi cu autocarul.
"Tatăl meu le-a explicat că sunt internată aici şi că nu voi putea veni, dar nu se poate să se întrunească comisia pentru mine şi eu să nu fiu prezentă, mai ales că voi trece de la copii la adulţi, în condiţiile în care, în octombrie, împlinesc 18 ani. Dacă nu vin la comisie, voi pierde ajutorul de handicap, iar mama mea, care îmi este însoţitor, va pierde indemnizaţia. În total este vorba de 1.450 de lei, bani care contează mult pentru noi, mai ales că tatăl meu trebuie să fie aici, cu mine, în Elveţia, şi nu poate munci", ne-a transmis, de la Zurich, Ana Tudor.
Adolescenta, încadrată în prezent la gradul de handicap grav cu însoţitor, ar putea fi supusă unei noi intervenţii chirurgicale în următoarele săptămâni, timp în care are nevoie de îngrijire permanentă. Părinţii săi sunt alături de ea, dar şederea lor în Elveţia este pusă sub semnul întrebării, pentru că nu mai au bani şi, în curând, nici surse de venit. Până la începutul lunii noiembrie, cel târziu, Ana trebuie să termine toate procedurile stabilite de specialiştii elveţieni, o depăşire a perioadei estimate echivalând cu retragerea finanţării de către statul român.
Ajutorul, singura speranţă
Banii proveniţi din donaţii sunt şi vor fi, mai ales în următoarele luni, singurele surse de venit ale familie Tudor, care trebuie să îşi acopere cheltuieli cu cazarea şi mâncarea în Elveţia. De la sosirea în Ţara Cantoanelor, în iunie, Doina şi Daniel, părinţii Anei, au stat la diverşi români stabiliţi în Zurich, care s-au oferit să îi cazeze. Acum, că este perioada de vacanţe, iar oamenii pleacă în concedii, familia Tudor este nevoită să îşi caute frecvent chirie, în condiţiile în care viaţa la Zurich este foarte scumpă.
Ana, Doina şi Daniel speră să primească în continuare ajutor şi de la conaţionalii din ţară. Cei care vor să îi sprijine au la dispoziţie două conturi bancare, deschise pe numele Ana Maria Tudor, la Banca Transilvania: RO26BTRLRONCRT0313454301 (lei) şi RO73BTRLEURCRT0313454301 (euro) şi pagina de Facebook "Zâmbet pentru Ana", unde se pot face donaţii direct.
