În cadrul Sărbătorilor Andreiene, ediţia 2009, miercuri seara, semenii noştri cu deficitenţe de auz şi de văz ne-au chemat la un spectacol special, pentru că speciale sunt şi durerile lor. Anul acesta, aceeaşi sală a Teatrului Muzical “Nae Leonard” a fost martora unui gen de spectacol aparte prin care interpreţii ne-au invitat la tăcere, la meditaţie.
Pregătit ca de fiecare dată de domnul Constantin Căuş, asistent social al Arhiepiscopiei Dunării de Jos care ştie a traduce slovele Scripturii în limbajul mimico-gestual, manifestarea a adus pe scenă persoane de la asociaţiile cu nevoi speciale, seminarişti, tinere de la Aşezământul Filantropic “Sfântul Vasile cel Mare”.
Seara a fost deschisă de seminarişti care ne-au introdus în atmosfera sărbătorilor Sfântului Apostol Andrei, interpretând troparele celor patru Sfinţi care sunt la închinare în aceste zile. A urmat “replica” muzicală a membrilor Corului Asociaţiei Nevăzătorilor din Brăila, conduşi de părintele Adrian Vanghele, de la Capela “Sfinţii 40 de Mucenici”.
S-au adăugat apoi altele, pline de sensibilitate, interpretate de tinerele de la Aşezământul “Sfântul Vasile cel Mare” şi de copiii de la Şcoala de Arte şi Meserii (fostă “P.P. Neveanu”) din Galaţi.
Pilduitoare au fost scenetele mimico-gestuale care au subliniat, fără să îngroaşe realitatea, problemele cu care se confruntă aceste categorii de persoane atunci când trebuie să-şi găsească un loc de muncă sau să-şi facă un rost în lumea noastră prea indiferentă şi nepăsătoate la chemarea lui Dumnezeu.
Copiii surdo-muţi au evidenţiat prin mijloace simple că vederea duhovnicească este marea absentă din viaţa noastră creştinească; deşi avem urechi, nu auzim, deşi avem ochi fizici, nu vedem…
“Dincolo de spectacol, trebuie să vedem că viaţa aproapelui nostru nu este un spectacol, trebuie să înţelegem că aceşti semeni se confruntă cu greutăţi şi bucurii, a spus părintele Ionel Rotaru, consilier social misionar al Arhiepiscopiei Dunării de Jos.
Spectacol nu s-a adresat văzului, nici auzului, ci inimilor noastre, adeseori nepăsătoare, adeseori absente la suferinţa, la neputinţele celor care sunt lângă noi şi care îşi duc existenţa altfel decât noi, cei care am fost înzestraţi cu toate simţurile…”.
Părintele consilier Ionel Rotaru a adus binecuvântarea Înalt Prea Sfinţitului Casian al Dunării de Jos şi a subliniat faptul că doar atunci când aşezăm dragostea creştinească la temelia faptelor noastre, doar atunci reuşim să ne înnoim viaţa.
“Inima este centrul vieţii omului şi ea percepe altfel realitatea”, a accentuat părintel Ionel Rotaru. Inima este vistieria vieţii şi când omul scoate cele bune din inima sa, doar atunci demonstrăm că suntem creştini adevăraţi, că ne pasă de cel de lângă noi.
Toţi cei implicaţi în această manifestare au primit mulţimiri şi daruri pentru suflet şi trup din partea sectorului Social Misionar al Arhiepiscopiei Dunării de Jos. “Eu am înţeles că trebuie să fim mereu buni cu toată lumea”, ne-a spus la sfârşitul spectacolului Rareş Mihalcea, un copil-spectator în vârstă de doar şase ani.
Şi oare suntem noi buni, şi oare ştim noi că bunătatea, blândeţea sunt atributele lui Dumnezeu? De-am şti, la câte am renunţa?...
Foto: Arhiva Arhiepiscopiei Dunării de Jos
