* La Potcoava de Aur, până luni inclusiv, meşteri autentici * Faleza şi zona Ţiglinei, rezervată simplilor comercianţi *Turta dulce, „Puiul târgului” *Colacul secuiesc pe post de „cozonac” *Vinul şi ţuica se prepară, probabil, mai pe seară *Negustori da, produse da, clienţi da – şi criza unde e? *
Cum se-nvârte roata olarului, tot aşa de repede s-au rostogolit zilele şi săptămânile de la ultima ediţie de iarnă a Târgului Meşterilor Populari. Dacă nu e târg, nu e nici sărbătoarea oraşului.
Frumoase la vedere, ca ulcelele de Horezu, apetisante la gust, ca turta dulce, irezistibile la atins, precum cergile din lână făcute la Săpânţa, produsele meşterilor s-au aşezat, de ieri dimineaţă, pe standurile de la Potcoava de Aur.
Zonă unde, garantează Centrul Cultural „Dunărea de Jos”, s-au concentrat numai meşteşugarii tradiţionali, spre deosebire de standurile de pe Faleză şi din Ţiglina, ocupate de simpli comercianţi. Cu alte cuvinte, de nelipsiţii „meşteşugari” amatori sau de vânzători ambulanţi de tot ce-ţi trece şi nu-ţi trece prin cap, de la dresuri groase pentru dame, la portofele de piele, parfumuri ori jucării strălucitoare pentru copii.
„Puiul târgului” face toţi banii
Ieri, la prânz, când târgul (cel tradiţional!) s-a deschis oficial, din aglomeraţia lejeră de la Potcoava abia bănuiai bulucul de oameni care urma să se reverse, ca în fiecare an, la căderea serii.
„Vreau să fac mai multe cadouri, doar trebuie să vină Moşul, nu? Acum sunt doar în trecere, mai vin şi în weekendul acesta, ca să am timp pe îndelete”, ne-a spus Victoriţa (24 de ani), uimită de micile obiecte de ceramică decorativă de Corund.
La standul sucevencelor îmbrăcate în costume populare, doamna şi domnul Şoacăte, pensionari, căutau un ştergar tradiţional de asortat cu fotoliile din casă. Nu ştiau cât de mari să fie, aşa că urmau să revină după noi măsurători.
Turta dulce, accesibilă mai ales ca preţ, era, încă de ieri, la mare concurenţă cu colacul transilvănean, numit, mai nou „cozonac secuiesc”.
„La noi, în Argeş, de unde venim, turta dulce se cheamă ˝Puiul târgului˝. Cine vine la târg nu pleacă fără să cumpere măcar o bucată. Iar gălăţenii se dau în vânt după ea”, aflăm de la unul dintre comercianţii dulcelor ispite în formă de casă, steluţe, inimi.
Bucuria meşterilor că au deja clienţi şi a celor din urmă că nu e înghesuială prea mare la tarabe însemna, ce-i drept, năpasta şoferilor. Freamătul dinaintea sărbătorii s-a resimţit întâi pe străzile devenite oricum prea mici din cauza lucrărilor ISPA.
Deschidere cu fanfară şi muzică populară
Aşteptat pe ritmuri de cântece populare şi de fanfară, preşedintele Consiliului Judeţean, Eugen Chebac, a compensat întârzierea la târg anunţând o dată şi apoi încă o dată deschise Serbările oraşului şi Târgul meşterilor populari.
Tot acesta a spus că de anul, Serbările Galaţiului ar putea fi asezonate cu un festival de folclor. Nu se ştie dacă ele vor fi mutate în vară, cum s-a tot vorbit, adică atunci când Centrul Cultural organizează deja un asemenea festival, ori dacă ansamblurile folclorice vor fi chemate să-i încălzească pe gălăţeni şi iarna.
Dacă nu primul, atunci printre primii cumpărători de la târg a fost chiar preşedintele Chebac. S-a oprit întâi la standul cu ceramică de Horezu. De la expozanţi a primit multe daruri, printre care un fluier realizat în Argeş.
Ceramică pe alese şi măşti unicat
Şi artistul popular Paul Buţa a dat o raită prin târg, ca să cumpere ce-i mai trebuie gospodăriei „Vatra cu dor” de la Şiviţa. L-am găsit admirând un scaun din lemn, cu trei picioare, adus de la Fălticeni (Suceava), de meşterii cu linguri şi alte ustensile trebuincioase casei, toate cioplite în lemn.
Tot Paul Buţa ne-a tras de mânecă, să admirăm ceramica românească. Fie pe cea gălăţeană, de la Braniştea, fie pe cea de Horezu (cine n-o cunoaşte?).
Fie ceramica de Baia Mare, reprezentată, pentru prima dată anul acesta, de tânăra familie Chira, care duce mai departe tradiţia mai cunoscutei familii Sitar, fie pe cea de Corund, numai bună pentru gătit sărmăluţe-n foi de viţă. Ieri, la prânz, harghitenii din Corund chiar pregăteau o oală de sarmale, pentru exemplificare.
Un răgaz şi pentru standul cu măştile populare vrâncene de la Neruju, aduse de Reginica Terţiu, o nepoată a familiei Terţiu. „Nu au mai ajuns de mult la Galaţi măştile vrâncene”, ne atrage atenţia Paul Buţa.
Gălăţenii, preferaţii meşterilor
Meşterii, bucuroşi şi ei să vină în oraşul de la Dunăre. „Organizarea e foarte bună, primim cazare şi o masă pe zi (asigurate de Primăria Galaţi, n.r.), spre deosebire de alte locuri”, ne-a spus unul dintre ei. Îi preferă pe cumpărătorii gălăţeni, „pentru nu se tocmesc la preţ” şi pentru că „ies foarte mulţi pe stradă la sărbătoarea oraşului lor”.
„Aici am întâlnit şi mulţi clienţi avizaţi, care ştiu să aprecieze obiectele după adevărata valoare”, ne-a spus un meşter la care se oprise şi Paul Buţa.
Cât despre marele meşter în golit buzunarele în acest an, criza economică, ei bine, nici comercianţii, nici posibilii cumpărători nu se dau bătuţi.
„Am ieşit să plătesc nişte datorii, dar ne-am oprit şi la târg”, ne-a spus doamna Victoria Stanciu, care îşi călcase pe socotelile de acasă şi îi cumpărase nepoţicii o bucăţică de turtă dulce.
„Cum venim în fiecare an, aşa o să ieşim şi anul acesta în oraş de sărbători, cu familia”, ne-a mai zis gălăţeanca, parcă să ne facă inima amară dacă n-o să călcăm anul acesta la târg.
