* Beneficiari sunt 60 de copii din familii sărace *
Ieri, în jurul prânzului, la Aşezământul Filantropic „Sf. Vasile cel Mare şi Cuvioasa Parascheva” a fost mare larmă de copii. E vorba de prezenţa celor 60 de beneficiari ai proiectului „Speranţa”, flori ale credinţei, ale Bisericii noastre care pentru a creşte au nevoie, în acest moment, de sprijinul comunităţii.
De aceea, ieri, în prezenţa Arhiereului locului - Înalt Prea Sfinţitul Casian - a fost sfinţită una dintre cele mai frumoase lucrări bisericeşti de la Dunărea de Jos: Centrul Multifuncţional „Speranţa”.
Erau bucuroşi micii beneficiari ai centrului - copii între 6 şi 15 ani - dar şi clericii, asistenţii sociali, plus cei care au pus umărul la ridicarea proiectului: domnişoara Viorica Palade, director administrativ al Primăriei Galaţi, domnul Eugen Chebac, preşedintele Consiliului Judeţului Galaţi, reprezentantele Direcţiei Generale pentru Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului şi Direcţia Muncii, doamnele Manon Cristoloveanu şi Niculina Ralea.
Beneficiarii
Rezultat al unui real parteneriat între Arhiepiscopia Dunării de Jos, Primăria municipiului Galaţi şi Ministerul Muncii, proiectul a fost posibil datorită unei finanţări Phare de care beneficiază 60 de copii din Galaţi.
Suma alocată a fost de 200.000 euro din care s-au asigurat serviciile de formare şcolară şi extraşcolară a celor mici şi s-a construit noua Casă „Speranţa”. Beneficiarii sunt necăjiţi care au avut neşansa să se nască în familii sărace sau au părinţi care lucrează în străinătate şi nu pot veghea suficient la creşterea lor.
Dar cei 60 de elevi au avut şi o mare şansă, fiindcă Dumnezeu le-a zâmbit şi, astăzi, se numără printre beneficiarii Centrului „Speranţa”.
Totul sclipea de bucurie ieri la „Vasiliada” gălăţeană. Şi copiii, şi adulţii, şi Sfântul Soare. Întrebaţi de Arhiereul locului ce reprezintă construcţia din faţa Aşezământului Filantropic, ridicat la începutul veacului al XX-lea de Vlădica Cosma Petrovici, micii beneficiari au răspuns în cor: „Este casa noastră nouă”!
Ca orice casă nouă, şi aceasta a fost sfinţită de Înalt Prea Sfinţitul Casian, pentru ca uşa să fie larg deschisă şi pentru a asigura buna pregătire a temelor pentru cei 60 de copii.
„Este nemaipomenit că există acest serviciu care a înseninat şi viaţa a doi nepoţei, ne-a spus doamna Anica. M-am convins tot mai mult în ultimul timp că Dumnezeu rămâne marele salvator al omului sărac...”.
O rază de speranţă
Precum „un cerşetor la poarta inimii” (Paul Evdokimov), ieri, Dumnezeu - prin mâini arhiereşti - a deschis nu numai uşa noului Centru „Speranţa”, ci a deschis şi inimile unor parteneri sociali care, în ultimul an, au făcut tot ce le-a stat în putinţă pentru ca în viaţa multor semeni dezavantajaţi să intre o rază de speranţă.
„Biserica este un liant care leagă oamenii de Dumnezeu şi întreolaltă, spunea Înalt Prea Sfinţitul Casian. Biserica - prin slujitorii lui Hristos - leagă toate compartimentele dintr-o comunitate, dar pentru aceasta e nevoie de credinţă şi de ştiinţa de a lucra cu oamenii”.
Lângă cei doi Sfinţi Ocrotitori care au în grijă cei 60 de copii s-a adăugat un al treilea - Sfântul Nicoale - unul dintre Sfinţii care iubeşte sărmanii şi care, prin veacuri, a împărţit multă dragoste, multe binefaceri mai ales copiilor săraci, dar cu drag de carte.
Pentru că dacă s-a întâmplat ceva frumos în acest proiect, acel frumos ţine de modalitatea în care aceşti micuţi au fost scoşi din ghearele sărăciei şi au putut continua şcoala. Şi ce e mai frumos, dacă nu gestul de a da o şansă unor copii?
Vise realizate, pentru partenerii în proiect
Sfinţirea Centrului „Speranţa” a fost moment de întâlnire dintre parteneri, dar şi de mulţumire, motiv pentru care au luat cuvântul. „Cu mai bine de un an în urmă, când am pornit acest proiect, totul părea doar un vis, mărturisea Viorica Palade.
Sunt multe dureri în comunitatea noastră şi mi-am dat seama, deunăzi, la evenimentul de la Biserica Sfântul Stelian, că e încă nevoie de eforturile noastre comune pentru a ajuta şi alte categorii defavorizate...”.
În contextul evenimentului, domnul Eugen Chebac a vorbit despre cele 19 aşezăminte pe care le susţine judeţul (cele mai multe fiind centre de plasament), dar a făcut şi o promisiune pe care o reţinem. Anume aceea de a fi un partener de nădejde în viitoarele proiecte cu Arhiepiscopia Dunării de Jos.
Pentru că este parte în acest proiect - o parte din finanţare venind de la Ministerul Muncii - doamna Olimpia Ralea a remarcat că ministerul şi Biserica „nu sunt instituţii separate, ci sunt parte a Bisericii. De aceea, e loc pentru planuri viitoare!”.
Până la viitoare proiecte însă, am reţinut o promisiune a doamnei Ralea, aceea ca va aduce la cunoştinţa Ministerului Muncii că o parte din lucrările de construcţie, suma de 150.000 lei, nu a fost achitată constructorului.
„Ca să fie finalizată lucrarea la timp, constructorul a făcut o binefacere, nu o afacere, spunea ieri Înalt Prea Sfinţitul Casian. Domnul Iepure, antreprenorul, a construit mai mult din dragoste şi are toată preţuirea noastră.”
