Chiar dacă par tulburări de comportament specifice adulţilor, psihologul Lenke Iuhoş este de părere că tot mai mulţi tineri sau copii se confruntă cu gânduri suicidare. Din nefericire, tema morţii este foarte puţin spre deloc abordată la şcoală şi în familie, iar răspunsurile pe care tinerii le căută pe internet sunt mai mult toxice decât folositoare.
În opinia psihologului Lenke Iuhoş, realitatea contrazice credinţa conform căreia tinerii nu sunt trişti, nu au de ce să fie supăraţi, nu au motive să se simtă retraşi. "Există îngrijorător de multe studii sociologice care arată că tinerii ar putea opta pentru suicid ca soluţie pentru problemele lor. Aceste probleme se întind în zona familială, socială, şcolară sau chiar individuală. O scenă clară, care poate duce copilul sau adolescentul cu gândul la moarte are următoarele elemente care apar de multe ori legate: abuzuri, conflicte în famile, standarde ridicate impuse de familie şi şcoală, dificultate de adaptare, de socializare, sentimentul de singurătate, neajutorarea, lipsa de speranţă, dificultăţi în rezolvarea problemelor, boli incurabile", explică specialistul.
Părinţii, adulţii din jurul copilului au puterea să identifice majoritatea situaţiilor de risc, care duc paşii tinerilor spre moarte. Să recunoşti un copil cu risc de suicid este foarte dificil, dar semnalele comportamentale de comunicare duc adulţii la nişte concluzii care evită riscul cu moartea. "De multe ori, adulţii cred că tânărul e obosit, e stresat, suferă din dragoste, apoi îi trece. Mulţi se bazează şi pe copilăria lor, pe experienţele din copilăria lor, astfel se ascund să vadă pericolul: neliniştea copilului. Copiii şi adolescenţii îşi exprimă în mod incert şi neclar intenţiile, dorinţele lor pe moment, ceea ce face dificilă observarea problemei. Astfel, două elemente pe lângă care planul de suicid poate să se concretizeze sunt neclaritatea comportamentelor copiilor şi neatenţia noastră, ca adulţi", declară psihologul Lenke Iuhoş.
Indicii clare
1. Tentativele. "Mulţi cred că, dacă adolescentul a trecut printr-o tentativă, din cauza experienţei dureroase, acesta nu va mai încerca a doua oară. Nu e chiar aşa de simplu de uitat. Orice început poate avea urmări. O tentativă anterioară eşuată duce în majoritatea cazurilor la consecinţe grave, în special din cauza amplificării frustrărilor generate de eşuare. După tentativele eşuate, pot apărea comportamente uşor observabile: consumul de substanţe, alcool sau ţigări, înfometarea, ieşirea în evidenţă reprezentată prin retragere sau euforie exagerată, de scurtă durată. În multe cazuri, sunt etape prin care tânărul se pregăteşte psihic pentru o altă tentativă", este de părere psihologul Lenke Iuhoş.
2. Ameninţări. În primul rând, în niciun caz nu este acceptabilă gluma pe baza unor afirmaţii de genul "Nu vreau să mai trăiesc!", "Nu mai pot aşa!", "Ar fi mult mai bine să mor!". Aceeaşi importanţă are şi excluderea pedepsei pentru astfel de afirmaţii. În astfel de situaţii, părinţii trebuie neapărat să ofere copilului suport prin comunicare şi prezenţă activă", spune psihologul.
3. Comportamente atipice. Nefericirea copiilor se vede în câteva comportamente atipice, iar starea de nemulţumire, epuizare, de nepreţuire a copiilor şi adolescenţilor se manifestă la nivelul ochilor şi grimaselor acestora. "Comportamentele clare, care nu sunt caracteristici personale, precum agresivitatea fizică şi verbală, chinuirea animalelor, schimbări bruşte de comportamente, sunt semnale care vorbesc despre pericol. Pedeapsa accentuează suferinţa. În astfel de cazuri, empatia ajută mult colaborarea, deciziile luate împreună, rezolvarea problemelor în colaborare cu părinţii şi profesorii", explică Lenke Iuhoş.
4. Izolarea. "Durerea se trăieşte în singurătate, iar singurătatea la copii duce la retragere faţă de prieteni. Durerea lor este atât de puternică încât ei se devalorizează nedorind să deranjeze, să solicite ajutor şi se retrag în lumea lor ascunsă. Refuză chiar să părăsească casa. Îşi caută răspunsuri. Negăsindu-le sau găsind nişte răspunsuri nerealiste, aceştia se gândesc la ce rost mai au să trăiască", spune specialistul.
5. Depresia. "Semnele depresiei persistă mai mult de două săptămâni. Apar comportamente care ies din tiparul de trai al copilului sau adolescentului, tipar care indică starea de neputinţă. Apare lipsa poftei de mâncare, stare de apatie, dezinteres pentru activităţile plăcute, oboseală accentuată, insomnii, dificultăţi de adormire sau somn mult şi adânc, probleme şcolare, scăderea performanţelor academice. Se simte nevoie acută de ajutor de specialitate", explică psihologul Lenke Iuhoş.
6. Abuzul de substanţe. Multe cazuri arată că un număr mare de adolescenţi au consumat substanţe înainte de actul suicidar.
7. Renunţarea. Este o acţiune cruntă. Copilul, adolescentul îşi aruncă din lucruri, dă mai departe obiecte de valoare. Nu mai există simţul proprietăţii. Părinţii au datoria să acţioneze imediat. Să ajungă în timp scurt la specialişti.
8. Preocuparea. "În faza de depresie acută, apar desene cu simboluri de moarte, poezii, muzică cu nuanţă tristă, postări cu mesaje triste, cu poze triste. Copilul deschide discuţii despre moarte, existenţă, nefiinţă. Primul pas de ajutor este comunicarea deschisă, calmă cu copilul sau adolescentul. Chiar dacă la prima încercare refuză această opţiune, schimbarea atitudinii şi a stilului de comunicare din partea adultului va fi imediat resimţită de acel copil şi va lăsa să se discute cu el; chiar dacă foarte vag, dar şi acesta este deja o reuşită din partea noastră. A nu discuta despre o problemă nu înseamnă dispariţia ei", explică psihologul Lenke Iuhoş.
(articol realizat din surse online)
