160 de ani de la Unirea Principatelor Române au fost sărbătoriţi şi la Galaţi, în ciuda frigului pătrunzător şi a poleiului care a transformat întregul oraş într-un patinoar.
În jurul statuii domnitorului Alexandru Ioan Cuza s-au strâns atât prefectul, primarul, cât şi alte oficialităţi, reprezentanţi ai partidelor politice, dar şi cetăţeni obişnuiţi, uniţi de dorinţa de a sărbători momentul care, acum 160 de ani, ne-a schimbat pentru totdeauna destinul și nouă, moldovenilor, dar și vecinilor munteni, constituindu-se într-un deziderat și pentru Românii din Transilvania, Basarabia și Bucovina.
Salutul Drapelului de luptă şi intonarea Imnului Naţional al României au fost făcute solemn, împrumutând o vibraţie aparte întregii atmosfere îngheţate, ca o conştientizare atât de necesară, în aceste vremuri tulburi, a motivelor ce susţin mândria de a fi român.
Evocarea însemnătăţii Unirii Principatelor a fost făcută de Cristian Dragoş Căldăraru, directorul Muzeului de Istorie.
„În timpul vieţii lui Cuza, dar şi după trecerea în nefiinţă al lui Alexandru Ioan Cuza, gălăţenii l-au cinstit, l-au cinstit în timpul vieţii, l-au cinstit după 1872 şi lucrul acesta este atestat de faptul că în 1879, la şase ani de la moarte, o porţiune din strada Mihai Bravu a devenit strada Alexandru Ioan Cuza, aşa cum este şi astăzi. Primul bust al lui Cuza a fost făcut la Paris şi adus aici la Galaţi şi aşezat la intrarea unei şcoli, care se inaugura în 1882, pe Strada Portului, lângă Biserica „Sfinţii Apostoli”, Școala nr. 5 de băieţi, iar pentru a transmite generaţiilor viitoare informații despre personalitatea domnitorului, pe 24 ianuarie 1939, acum 80 de ani, casa familiei Cuza a fost deschisă ca Muzeul Cuza Vodă”, a mai declarat acesta. În acordurile Fanfarei Centrului Cultural „Dunărea de Jos”, au fost depuse buchete de flori la monumentul domnitorului, păstrându-se pentru câteva minute tăcerea pentru a-l omagia pe cel care a dus la îndeplinirea dezideratului principal al poporului român: unitatea acestuia.
Momentul a fost urmat de un scurt program artistic al Ansamblului „Doina Covurluiului” al Centrului Cultural Dunărea de Jos.
La sfârşit, toţi cei prezenţi au dat mână cu mână, aducând laolaltă, pe versurile lui Vasile Alecsandri, diferite generaţii în jurul statuii domnitorului, pecete a identităţii româneşti. Una de care ar trebui să fim mai mândri, noi, gălățenii, și pe care ar trebui să o îngrijim cu mai multă băgare de seamă. Nu de alta, dar ieri, pe sub rămurelele de brad care împodobeau statuia, se vedea, destul de clar, un graffiti. Unul care nu ar fi trebuit să fie lăsat să urâțească un monument de for public, jignind și memoria unui mare om de stat român.
