Ştiu că nu vă place să vă reamintim de trenuri. După călătoriile albe din finalul acestui an, când călătorii au îngheţat cu orele prin vagoane, când întârzierile nu mai conteneau, poveştile cu CFR-ul nu sunt tocmai dătătoare de bună dispoziţie.
Dar avem şi noi, la Galaţi, vedeta noastră, dacă tot vorbim despre calea ferată. Este vorba despre celebra linie dintre Galaţi şi Bârlad, cei 109 kilometri de cale ferată aflaţi în mari nevoi de douăzeci de ani de zile. Terenul din zonă a fost prima problemă invocată de autorităţi.
Traseul a fost închis de multe ori din cauza alunecărilor de teren. Se caută soluţii de nu mai ştim noi când, însă situaţia a rămas şi în anul 2009 neschimbată.
De la Galaţi la Bereşti faci cam tot atât cât de la Galaţi la Bucureşti, peste trei ore. Şi asta când e vorba despre vreo optzeci de kilometri, faţă de cei două sute şi jumătate până în Capitală.
Istorie de aur, prezent care zornăie
Linia ferată care leagă judeţul nostru de judeţul Vaslui are 117 ani, dacă socotim de la momentul promulgării, de către Carol I, prin decret regal, a Legii 1577/1892 - certificatul ei de naştere.
Tronsonul Galaţi-Balinteşti a fost construit în şapte ani şi a fost dat în folosinţă în anul 1899, adică acum 110 ani. Va împlini 111 în 2010! A urmat Balinteşti-Bereşti, tronson terminat în 1901.
Linia între Bârlad şi Tălăşmani a fost finalizată în 1909, iar tunelul Tălăşmani-Bereşti a fost inaugurat în 1912. De atunci, adică de aproape un secol, calea ferată Galaţi-Bârlad funcţionează, mai bine sau mai prost, după cum se îngrijesc de ea cei de la CFR. Iar cel mai prost a funcţionat în ultimii ani.
Iniţial, tot drumul făcut cu personalul de la Galaţi la Bârlad se termina în trei ore şi 29 de minute: plecarea la 8.05, sosirea la destinaţie la 11.34.
Acum, după 95 de ani de progres tehnologic, drumul durează, conform mersului trenurilor, trei ore şi 34 de minute, cu cinci minute mai mult decât la inaugurare.
Dar asta este pe hârtie, în realitate timpul e greu de măsurat, pentru că sunt perioade când ajungi la Bereşti în aproape patru ore şi la Bârlad în şase ore.
La sfârşitul lunii noiembrie, un cititor ne scria că a făcut trei ore jumătate şi considera asta un fel de victorie. E normal aşadar ca gălăţenii să prefere maşina ca mijloc de transport către această parte a judeţului.
Cât de civilizaţi mai suntem?
Într-un articol publicat pe la jumătatea lui 2009 în ziarul nostru, directorul general al Regionale CFR Infrastructură Galaţi, Ionel Filimon, declara că starea actuală a căii ferate este un semn de decădere a civilizaţiei.
„Îmi amintesc de repartiţia la terminarea facultăţii. Noi, studenţii, împărţisem posibilele destinaţii în trei categorii: locuri pe unde trece trenul, locuri unde se aude trenul şi locuri unde s-a auzit de tren”.
„Aşa se proceda la toate facultăţile. Trenul este un barometru al civilizaţiei şi e păcat că s-a ajuns acum la o situaţie atât de gravă”, spunea Filimon.
În alte ţări europene sunt trenuri care circulă cu 250 de km la oră. Recent, un astfel de tren rapid s-a dat în folosinţă şi în Rusia.
La noi, nici măcar performanţele de la începutul secolului XX nu mai sunt atinse, iar trenurile circulă, care mai circulă, mai mult goale din cauza faptului că românii nu le mai consideră un mijloc de transport sigur şi eficient.
Pe lângă dezastrul întreţinerii căii ferate, şi gările au devenit la noi o problemă. Marea lor majoritate au dispărut, sunt abandonate, retrocedate sau părăsite.
Directorul general a Regionalei CFR Călători Galaţi, Ecaterina Pricope, spunea tot în ziarul nostru:
„Gările sunt ale Infrastructurii. Noi eram doar chiriaşi în ele, iar situaţia a impus să renunţăm la spaţii. Nu erau rentabile”.
Ionel Filimon, directorul general al Regionalei CFR Infrastructură Galaţi, adăuga:
„Aceste gări sunt în patrimoniul nostru, dar nu am mai primit bani pentru a le întreţine. Drept urmare, au fost închise şi sunt în conservare”.
O conservare discutabilă, dacă ne amintim că gara din Vameş, devenită un soi de latrină, n-a putut fi folosită măcar pentru a adăposti persoanele rămase înzăpezite acum două săptămâni în zonă.
Deci, cale ferată nu, gări nu, ce perspective are CFR-ul pe teritoriul gălăţean în anul care vine? Noul-vechi ministru al Transporturilor are de răspuns multor întrebări pe această temă, imediat ce aburii sărbătorilor se vor împrăştia.
