Avocatul Poporului a transmis Curţii Constituţionale a României (CCR), într-un punct de vedere, că Legea 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, aflată pe rolul CCR, are prevederi neconstituţionale, în sensul în care discriminează femeile în raport cu bărbaţii, atunci când e vorba de vârsta de pensionare.
"În punctul de vedere trimis CCR, Avocatul Poporului a arătat, între altele, că, prin Hotărârea CJUE, din 18 noiembrie 2010, pronunţată în cauza C 356/09 s-a stabilit că o reglementare naţională care, pentru a promova accesul persoanelor mai tinere la piaţa forţei de muncă, permite unui angajator să concedieze salariaţii care au dobândit dreptul la pensie pentru limită de vârstă, în condiţiile în care femeile dobândesc acest drept la o vârstă cu cinci ani mai mică decât vârsta la care bărbaţii dobândesc acelaşi drept, constituie o discriminare directă pe criterii de sex, interzisă de Directiva 76/207/CEE", a transmis Avocatul Poporului, într-un comunicat de presă.
Sursa citată aminteşte de o decizie a Curţii de Justiţie a UE în cazul concedierii cuiva doar pe motivul că a fost atinsă sau depăşită vârsta la care o persoană are dreptul la pensie pentru limita de vârstă.
"Avocatul Poporului mai constată că vârsta standard de pensionare este motiv de concediere. Or, vârsta standard de pensionare este diferită pentru femei în comparaţie cu bărbaţii. În cazul de faţă, vârsta la care protecţia împotriva concedierii a încetat este inseparabil legată de genul angajatului. Prin urmare, se produce o discriminare directă, care se produce atunci când o persoană este tratată mai puţin favorabil, pe criteriul de sex, decât este, a fost sau va fi tratată într-o situaţie comparabilă - art. 2 alin. (1) din Directiva 2002/73/CE. Scopul art. 53 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 coroborat cu art. 56 alin. (1) lit. c) din Codul muncii este şi reglementarea circumstanţelor în care angajaţii pot fi concediaţi.
Or, din această perspectivă femeile şi bărbaţii între 63-65 de ani sunt într-o situaţie comparabilă sub aspectul dreptului la muncă în condiţii de egalitate. Pensionarea femeii la o vârstă diferită faţă de bărbat nu poate fi atributul exclusiv al voinţei angajatorului. Pensionarea femeii la o vârstă diferită de bărbat trebuie să fie atributul voinţei exclusive a femeii. Femeia, privită în mod individual, este în poziţia de a cântări dacă pensionarea la o vârstă mai redusă decât a bărbatului constituie, în cazul ei, o măsură afirmativă sau, dimpotrivă, o discriminare directă", completează instituţia, în punctul de vedere transmis CCR.
