* Werner Ernst Mircea Käser, cel mai elveţian dintre gălăţeni şi cel mai gălăţean dintre elveţieni, întinde pentru ultima dată mâna nevoiaşilor oraşului nostru * La venerabila vârstă de aproape 90 de ani îşi poartă România în inimă şi, din inima Bernei, îşi salută cu drag foştii concitadini *
Cei care fac risipă de cuvinte încercând să arate cât de mult le pasă de ţară şi de cei săraci, ar trebui să ia lecţii de patriotism şi mărinimie adevărată de la domnul Werner Ernst Mircea Käser.
Numele lui vă este cu siguranţă cunoscut pentru că an de an a strâns şi a adus bani pentru a-i ajuta pe nevoiaşii Galaţiului. Când e întrebat de ţara noastră, dl Werner Käser răspunde „Ah, România!”, şi îşi duce instantaneu mâna la inimă.
Acolo e România lui, atunci când se află la Berna. De Crăciun, gândurile elveţianului cu suflet de român adevărat s-au îndreptat tot către oraşul copilăriei sale, Galaţi.
Galaţiul lui
Părinţii lui - mama, elveţiancă, născută în Galaţi, tatăl, elveţian get beget - s-au cunoscut aici, la Galaţi. După război au plecat în Elveţia şi pentru că mama lui voia o amintire din România şi-a botezat băiatul Mircea Käser.
Werner Ernst Mircea Käser a venit la Galaţi în 1921, pe când avea doar opt luni. Bunicul său din partea mamei lucra la realizarea reţelei feroviare, iar tatăl lui era reprezentantul unei firme franceze ce se ocupa cu import-exportul de lemne, în Galaţi.
Werner Käser a locuit într-o casă pe strada Grădina Veche nr. 7, azi 15, a absolvit Liceul "Vasile Alecsandri", şi, în 1936, s-a întors în Elveţia. N-avea să uite însă niciodată Galaţiul şi România.
Pe cea care avea să-i devină soţie, Pillar (dezmierdată Pilli) a cunoscut-o în Elveţia, la Berna, la o societate helveto-spaniolă. Pilli este născută în Spania, din tată elveţian şi mamă spaniolă, dar România a cucerit-o.
De fiecare Paşti, şi de Crăciun fundaţia „Rumanien-Hilfe”, patronată de soţii Käser, organizează o tombolă în scop caritabil, pentru ajutorarea gălăţenilor săraci.
„La mulţi ani din Elveţia”
„Sărbători fericite şi La mulţi ani, vă doresc Werner şi Pillar Käser. La vârsta mea de 89 de ani timpul trece prea repede. Am adunat Ultimul ajutor pentru nevoiaşii din Galaţi – 3000 de franci elveţieni, bani pe care i-am primit prin poştă sau mi-au fost predaţi personal pentru nevoiaşii din Galaţi”.
„Sper ca suma să mai crească înainte de a o trimite la Galaţi. Îmi pare rău că nu mai pot urma să ajut. Doresc un viitor bun pentru locuitorii oraşului Galaţi – oraşul copilăriei mele. Cu toată stima, Werner Ernst Mircea Käser”, ne scrie într-o românească perfectă elveţianul-gălăţean.
În plic, inimosul domn Käser adaugă afişul acţiunii caritabile organizate la Berna, pentru ajutorarea copiilor şi sărmanilor Galaţiului:
„Hilfe für Kinder und alte Leute in Galati Rumänien”. Alături de scrisoare, stau mărturie descendenţei onorabile a dlui Käser o copie a paşaportului bunicului său, inginerul Joseph Ingold şi fotografia celor zece decoraţii şi medalii pe care le-a primit de-a lungul carierei sale.
La finele scrisorii, elveţianul cu suflet românesc ne mai roagă să facem propagandă pentru filatelie. Vom încerca, pe cât posibil, să-i îndeplinim dorinţa.
Îi dorim familiei Werner şi Pillar Käser sănătate şi putere, le mulţumim din toată inima pentru tot ceea ce au făcut pentru gălăţeni. Totodată ne-am dori să găsească forţa de a continua ceea ce au făcut până acum, iar exemplul lor remarcabil să fie urmat şi de alţii.
Explicaţie foto: Soţii Käser la una dintre ultimele lor vizite la redacţia „Vieţii libere”
