* Cei 10 euro cât reprezintă alocaţia pentru copii sunt o nimica toată pentru nevoile reale pe care le au cei mici *
Cu 42 de lei poţi să cumperi eventual o pereche de ghete, nişte mănuşi şi un fular, dacă eşti chivernisit.
Dar tot atât de adevărat este că pentru sute de părinţi - dacă le putem spune aşa - alocaţia copiilor, după ce că este principala sursă de venit, e şi băută în aceeaşi zi în care este încasată.
Vestea că minorii ar putea beneficia, din 2011, de alocaţii diferenţiate, de 42-75-125 de lei, în funcţie de veniturile părinţilor, a stârnit o veritabilă dispută de opinii pe site-ul ziarului.
Unii dintre cititori consideră că în locul unor alocaţii diferenţiate, considerate discriminatorii, mai degrabă s-ar crea locuri de muncă pentru părinţi.
Alţii cred că orice măsură pentru creşterea demografică şi pentru sprijinirea părinţilor cu venituri mici e bună. Vă prezentăm cele mai interesante comentarii care poate ar trebui să le dea de gândit legiuitorilor:
Virgil20: „Da’ mai vrea statul român creştere demografică cu 10 euro? În zece ani, vom fi maxim 10 milioane. E bine, nu, la potenţialul pe care îl are ţara asta?”.
Vasile: „Mai bine daţi legi pentru apariţia de noi locuri de muncă, protejaţi salariaţii în raport cu patronatele, băgaţi bani în sistemul sanitar, în învăţământ. Cu astfel de măsuri protejaţi copilul, nu cu 40 de lei în plus pe lună”.
Cristina: „Copiii au aceleaşi nevoi şi aceleaşi drepturi, nu mi se pare corect ca alocaţia dată de stat să fie diferenţiată în funcţie de veniturile părinţilor”.
„Cum se analizează veniturile părinţilor? În fiecare an, la juma’ de an? Veniturile pot scădea într-un interval de trei luni sau creşte? Cine se va ocupa de statistica aceasta ca să nu defavorizăm copilul?”.
Gică: „Având în vedere că multe din articolele din ziar prezintă copii care întreţin familiile cu alocaţia lor, cu părinţi care mai mult stau prin cârciumă, arată cât de binevenită o să fie legea asta”.
„Dacă tot vor să ajute aceşti copii să găsească alte metode, pentru că aşa nu vor face decât să îngroaşe rândurile acestor copii pe care mai târziu tot societatea va trebui să-i susţină”.
Sorinic: „Mai bine aţi stimula angajatorul să angajeze un părinte, iar acesta, părintele, să fie stimulat printr-un sistem gen bonuri de masă?”.
„Pentru că mărind alocaţia celor cu venituri reduse nu vom face decât să încurajăm nemunca celor care se puiesc aproape ca iepurii”.
Mary: „Când o veni ziua când aleşii vor da celor cu venituri mici şi fără loc de muncă undiţă şi nu peşte?”.
D.Ildiko: „Ar fi cazul să ne mai dea şi alocaţii pe care le putem folosi pentru copii. Nimeni nu crede că ajung 42 de lei pentru un copil. Şi eu sunt de acord cu alocaţie diferenţiată, cine nu are salariu să primească, cine are nu moare de foame”.
Tot un părinte, dar cu serviciu: „Locuiesc la ţară. Dacă aţi şti câţi oameni buni de muncă nu se duc la lucru nici măcar cu ziua - că e ruşinos, sub nivelul mândriei - ci preferă să se ducă, din când în când, să piardă timpul pe la primărie!”.
„Dacă viitorii foşti guvernanţi pot avea grijă să nu le lipsească ţigara şi băutura, cafeaua şi vopseaua de păr, pe când copiii lor vin ca vai de ei la şcoală, de ce nu? Hai, fraţilor, să ne lăsăm cu toţii de muncă!”.
„Nu mai plecaţi în afară în căutare disperată a unui serviciu decent! Şi mai e o vorbă: somnul raţiunii naşte monştri”.
