Patru decenii la rând au stat departe, fără să ştie nimic unul de celălalt, dar n-au încetat o clipă să se iubească. Maria şi Floricel au crezut toată viaţa în dragoste şi au regăsit-o, după 40 de ani, sinceră şi curată ca în adolescenţă.
Marea lor iubire, cândva rănită de moarte, e vindecată şi mai puternică. În faţa lumii şi a lui Dumnezeu, ea poartă hainele căsniciei. Merită să le aflaţi povestea.
Colegi de liceu
Povestea Mariei Marcovici şi a lui Florin Borduşanu a început în liceu. Tulceancă din Niculiţel, Maria a ţinut să urmeze liceul la Galaţi, oraş de care era fascinată. A reuşit cu cea mai mare medie la Liceul nr.4 cu Program special de Educaţie fizică şi a avut de înfruntat uimirea colegilor: „O ţărancă din Niculiţel să intre pe primul loc?”.
Cu Floricel s-a împrietenit în anul al doilea, amândoi fiind în echipele de baschet campioane regionale la acea vreme. Erau la clase diferite, dar Maria era întotdeauna invitata specială la onomastica lui de Florii, mai întâi ca amică, apoi ca iubită.
„Floricel era un băiat extrem de atrăgător, foarte îngrijit îmbrăcat şi foarte politicos cu toate fetele. Întotdeauna mi-a arătat o atenţie deosebită şi o preferinţă aparte faţă de colegele lui”.
„Îmi căra geanta cu echipament sau schiurile în deplasări, alteori îmi lua echipamentul acasă să mi-l pregătească pentru meci sau pentru taberele în care mergeam.”
Se îndrăgostiseră unul de altul, în taină, dar în acele vremuri iubirea aproape că era interzisă în şcoli.
De nedespărţit
Au devenit cuplul celebru al liceului, pentru că erau nedespărţiţi. Diriginta lui şi profesoara lor de geografie nu ştia ce să mai facă să-i despartă.
„Eram scoşi la careu în curtea şcolii săptămânal sau chiar mai des, ascultaţi zilnic la geografie, ameninţaţi cu eliminarea din şcoală, sancţionaţi la note. Dar nimic nu a atins dragostea noastră, sinceră, curată, frumoasă, bazată pe un profund respect şi o mare prietenie.”
Primul sărut
Se întorceau de la un meci amical de la Bacău şi parcă ghicindu-i gândurile, Floricel a întrebat-o de ce e tristă. N-a avut curajul să-i mărturisească dragostea, dar i-a promis, în joacă, răspunsul peste un an.
„Locuiam la internat, dar nu era zi în care, după meditaţie, să nu mă aştepte în uşa clasei. În weekenduri stăteam în curtea şcolii în grupuri, până târziu. El şi Vasile Şeicaru veneau cu chitara, susţinând adevărate concerte”.
„După un an mi-a amintit că-i sunt datoare cu răspunsul: de ce eram supărată la întoarcerea de la Bacău? Copleşită de privirile lui insistente abia am putut şopti: ˝Dar nu ai înţeles cât eram de îndrăgostită?˝”.
„Atunci ne-am sărutat pentru prima dată, mărturisindu-mi că şi el mă iubeşte de mult. Am trăit clipe de iubire profundă, ce ne-au legat pentru toată viaţa”.
A devenit „Măriuca lui”. Visau să urmeze Institutul de Cultură Fizică şi Sport şi, de acolo, o viaţă în doi.
Despărţirea
Profesoara de geografie a găsit soluţia să-i despartă ori să se răzbune. Învăţaseră împreună, au scris cuvânt cu cuvânt tot ce le predase, dar teza ei a fost notata cu 7, a lui cu 3.
Maria a reuşit la Facultatea de Agronomie, în Bucureşti, Floricel a rămas să dea corigenţa şi apoi bacalaureatul. S-au revăzut în toamnă, la balul bobocilor, apoi subit corespondenţa lor a încetat.
Părinţii lui se mutaseră la Piteşti şi scrisorile s-au pierdut pe drum. Ea era ocupată cu sesiunea, dar Floricel, convins că Măriuca nu-l mai vrea, s-a înrolat în armată.
Când l-a vizitat la unitatea militară, Maria a simţit că nu mai era ca înainte. S-au revăzut de Florii, în 1970. Venise prima să-l felicite, dar avea să descopere că sora lui venise cu o prietenă: o fată pentru el.
A simţit cum inima încetează să-i mai bată. S-au despărţit, pe peronul Gării de Nord, din mândrie, dar încă iubindu-se.
Pe drumuri separate
Maria s-a căsătorit cu un prieten al fratelui ei. Abia îl cunoscuse, dar credea că mai poate iubi. În ziua nunţii a primit prima scrisoare de la Floricel:
„Mă ruga să ne vedem de Crăciun. Am plâns şi mi-am dat seama atunci că din mândrie fericirea mea şi a lui sunt ruinate. Îl iubeam cu pasiune. Am avut o căsnicie nefericită şi abuzivă, dar a trebuit să merg mai departe, căci aveam trei copii şi un bărbat orbit de gelozie”, spune Maria.
Ea s-a dedicat cu succes muncii de profesor şi director al Liceului Agricol din Tulcea. Privind prin prisma adolescentului persecutat pe nedrept în liceu, a făcut schimbări radicale, în binele şi interesul elevilor, ajutându-i să iubească şcoala, munca, viaţa şi să-şi realizeze visele.
În ’90, a emigrat în Canada. Florin s-a căsătorit cu prietena surorii lui, dar nu a fost fericit. S-au căutat unul pe altul ani în şir.
După 40 de ani
În 2009, Maria a dat un anunţ pe Forumul Gălăţenilor pentru a-şi regăsi colegii şi a organiza revederea după 40 de ani. Aşa s-au regăsit. Două luni au stat zi şi noapte de vorbă pe messenger.
„La revederea noastră, Floricel a venit cu toate scrisorile mele de dragoste din anii de liceu şi cu fotografiile. Ele i-au fost hrană şi mângâiere de-a lungul anilor. Ştia că emigrasem în Canada şi îşi luase gândul că mă mai poate întâlni; dar un colţişor din inima lui parcă îi spunea altfel...”.
„Mă căutase. Ar fi vrut să ştie de ce m-am măritat atunci. Dacă-s fericită. Şi să mă vadă, doar atât!”.
Mirii Forumului Gălăţenilor
Un anunţ dat pe Forumul Gălăţenilor şi publicat şi în „Viaţa liberă”, prin care Maria Marcovici îşi chema colegii de liceu la o revedere emoţionantă s-a transformat în ceva mult mai profund şi mai frumos. O căsnicie.
Maria văzuse pe forum un anunţ de revedere dat de promoţia de acum 50 de ani şi s-a gândit să strige adunarea promoţiei sale, 1969. Florin a citit anunţul şi de aici poarta dragostei lor s-a redeschis.
Pentru ei, Forumul Gălăţenilor - www.galateni.net - a fost incredibila şansă de a începe o viaţă nouă în doi la care au râvnit fără speranţă patru decenii.
Dumnezeu le e dator cu 40 de ani de fericire şi iubire, şi cu încă de trei ori pe atâta fericire în căsnicie.
Le dorim din toată inima casă de piatră şi numai bucurii!
Câmpul Românesc din Canada
În Canada, Maria Marcovici a lucrat ca agent de închirieri trei ani şi, apoi, ca specialist în vinificaţie (profesia ei) la Vincor International, timp de 12 ani. Pensionată pe motive de sănătate, mai activează voluntar ca translator de limba română, în domeniul medical, unde are o licenţă.
În ţară, Florin a lucrat ca fotograf şi fotoreporter. Soţii sunt în prezent implicaţi în activităţile Comunităţii româneşti din Hamilton. Maria a preluat responsabilităţile bibliotecii şi muzeului de costume populare româneşti. Sediul este la o oră de Toronto, în „Romanian Park” sau, cum îi spun românii, „Câmpul Românesc”.
Mesaj de iubire - „Măriuca mea”
„Te iubesc până la adoraţie, am spus-o şi o voi spune atât cât voi fi, nu din dorinţa de a spune ceva sau pentru că aş bănui că nu ştii. O spun pentru că sunt momente în care simt că, dacă mă exteriorizez, mai adaug un grăunte de dragoste pentru tine!”.
„Aş dori ca toate acestea să nu aibă sfârşit, să am timp să-ţi dăruiesc tot ce nu am putut atâta amar de vreme. Mă rog la Dumnezeu să ne îngăduie mai mult timp. Al tău atât cât voi exista, Floricel”, acesta e unul din sutele de mesaje de iubire ale lui Florin Borduşanu către aleasa inimii lui.
Astăzi sunt împreună, în Canada, soţ şi soţie. „Poate că aşa a trebuit să se întâmple. Să fim despărţiţi atâta vreme, pentru ca să ne bucurăm de trăiri pe care altfel nu le-am fi cunoscut!”.
Explicaţii foto:
1. Maria şi Florin s-au regăsit graţie Forumului Gălăţenilor
2. Maria şi Florin la Niagara
3. Un cuplu de vis
4. În faţa întregii lumi, până la capătul pământului, împreună!
