* Sute de familii trăiesc în condiţii mizere în fostele cămine de elevi de la Grupul Şcolar Metalurgic * Deşi plătesc chirie, nu li se oferă decât un acoperiş deasupra capului * Facturile la utilităţi sunt mai „grase” decât la o garsonieră din centru * Chiriaşi fără buletin * Contracte preluate pe şpagă *
Căminul A. Etajul I. Mizerie, pereţi şiroiţi şi coşcoviţi. În lumina murdară, un coridor lung cu vreo douăzeci de intrări. În faţa uşilor, papucii pe preşuri, găleţi de gunoi, scaune sau chiar mese de bucătărie acoperite cu muşama.
Miroase a mucegai, a ceapă prăjită, a chifteluţe, a cârnaţi, a cafea, a ţigară şi a „Lenor”. Toate odată. Când tocmai mă pregăteam să dau bir cu fugiţii, iese dintr-o cameră o femeie cu două ceşti de cafea şi se aşează la una dintre mesele de pe hol, cu ţigara în mână.
Prin uşa rămasă deschisă se iţeşte un băieţel în haine de fetiţă. Apare şi o vecină, destinatara celei de-a doua ceşti. Priviri întrebătoare. Le spun pentru ce am venit.
Care e viaţa în cămin? Am deschis cutia Pandorei. Ca prin farmec, uşile se deschid şi încep să apară o mulţime de oameni nemulţumiţi şi revoltaţi. Lista cu probleme pare să fie lungă.
Cea mai dureroasă problemă: buletinul
„Avem contracte pe un singur an şi nu ne putem face buletin. Primim periodic câte o viză. Unora dintre noi ne-au expirat buletinele şi nu putem să ne facem altele, pentru că ne trebuie un contract de închiriere pe minim cinci ani”, spune Radu Tache, arătându-mi că ultima sa viză a fost valabilă 16 zile, cât să poată vota.
Atunci a venit poliţia în cămin şi le-a făcut acte provizorii la toţi, special să poată vota. Îmi arată o foaie pe post de buletin şi îmi vine greu să cred că există aşa ceva.
O altă vecină scoate un buletin expirat şi se plânge: „Dacă nu-s acasă când vine alocaţia copilului, nu pot s-o mai iau de la poştă. Nici nu se uită la mine când vede că buletinul e expirat”.
Vasile Nanu trece pe lângă noi cu două găleţi de var: „Nici eu nu pot să-mi scot banii de la CEC. Uitaţi ce fel arată buletinul meu şi poliţia nu-mi face altul că n-am contract pe cinci ani”.
„Am patru copii, stăm într-o singură cameră. Muncesc cinstit de dimineaţă până seara, dar dacă mă prinde poliţia îmi dă şi amendă, că n-am acte”.
„Ne îmbolnăvim copiii în mizeria asta”
Apare şi responsabilul căminului, Iancu Dajbog: „Avem familii ai căror copii au împlinit 14 ani. Ca să le poată face buletin i-au trecut în spaţiu la bunicii care stau în Galaţi”.
„Nu înţelegem de ce nu ni se fac contractele pe o perioadă de cinci ani, ca să intrăm şi noi în rând cu lumea. Domnul inspector general Resmeriţă a venit şi ne-a spus că se poate”.
„Doamna contabilă a liceului a spus că nici nu vrea să audă. Ne forţează să semnăm contractele pe un singur an. Dar nu mai vrem. Ne-am săturat să plătim degeaba chirie şi să nu avem niciun drept”.
„Cum ne ducem să cerem ceva, doamna contabilă Liliana Enache ne trimite pe Faleză. Să dormim pe bancă, dacă nu ne place în cămin”.
Vestea că au pe umărul cui să plângă s-a răspândit repede. Între oamenii adunaţi în jurul meu au apărut şi locatarii de la Căminul B.
„Suntem sătui de mizerie şi de tot. Din banii de chirie nu ni s-a cumpărat niciodată un bec pe hol. Singuri ne-am vopsit coridoarele, singuri ne facem curăţenie”.
„Din chirie, nici măcar o femeie de serviciu nu a plătit şcoala. Ce au făcut cu banii de la noi? Ni se îmbolnăvesc copiii din cauza condiţiilor infecte”.
„În urmă cu doi-trei ani am avut trei copii bolnavi de hepatită la acelaşi etaj. A venit Sanepidul, a luat probe şi s-a ajuns la concluzia că din cauza mizeriei de la aceste băi. Haideţi să vedeţi cum arată băile la comun!”, spune Valentina Puşcă.
E greu de descris cum arată un tur al băilor! E greu de crezut că sunt zeci de familii care trăiesc în asemenea condiţii insalubre! Şiroaie de rugină, coşcoveală, ferestre gata să cadă de putred ce-i lemnul, miros îngrozitor, iar la spălător nici măcar chiuvete.
„Au fost chiuvete, dar le-au luat cei de la şcoală. Au adus ca la animale nişte jgheaburi de tablă, dar le-am scos. Erau atât de infecte, sursă de boli. Mai bine fără”, mai spune Iancu Dajbog, arătându-mi cimentul jupuit pe care jetul de apă curge direct.
Ca o cişmea din curte. Greu de crezut că sunt unii oameni care stau de mai bine de zece ani în asemenea condiţii. Dar unde să se ducă?
Din aproape trei sute de mii de lei încasaţi, niciun leu investit
Cât costă chiria în asemenea ghetouri? Altă întrebarea care a turnat spirt pe rană.
„Anul acesta ne-a mărit chiria cu 35 de lei. Sunt condiţii de criză, iar ei saltă chiria cu aproape 50 la sută”.
„Au vrut s-o facă şi mai mare, dar s-a revenit. Iniţial a fost 160 de lei, dar ne-am dus cu jalba-n proţap la Primărie şi au lăsat-o la 115 lei”, mă pune în temă responsabilul Căminului B, Traian Iacomi.
Anul trecut au plătit 80 de lei. La un calcul simplu, socotind că în toate cele trei cămine locuiesc în jur de 300 de familii, se ajunge la o sumă totală de aproape 300.000 de lei anual adunaţi numai din chirii, adică trei miliarde de lei vechi.
Bani din care conducerea liceului nu a cheltuit niciun leu pentru întreţinerea clădirilor.
Nu aţi fost să cereţi să vi se facă reparaţii şi curăţenie? Ca răspuns acelaşi refren, spus de o altă voce:
„De câte ori mergem la doamna contabilă, ne trimite să locuim pe Faleză. Ea face legea în şcoală. Nu ne lasă să cerem nimic. De câte ori vrem să se repare câte ceva, ne cere bani în plus”.
„Dar noi nu suntem proprietari, să ne plătim reparaţiile. Suntem chiriaşi şi o parte din chirie ar trebui să meargă la rezolvarea problemelor noastre”.
„Noi nici de femeie de serviciu nu beneficiem din banii aceştia. Ar trebui ca şcoala să le plătească ore suplimentare din banii de chirie, să ne facă măcar curăţenie”.
„De când stau aici, de mai bine de zece ani, nu ni s-a cumpărat un bec. Totul am făcut cu forţe proprii, dar nu putem nici noi mai mult”.
„Dacă s-a mărit atâta chiria, măcar de reparaţii să avem parte. Nu să ne trateze doamna contabilă ca pe nişte animale”, ne spune o altă femeie, cu doi copii curăţei după ea.
Chiria scumpă, dar întreţinerea usucă
380 de lei pe lună, atâta costă întreţinerea şi lumina pentru o cameră în aceste condiţii de mizerie. Deşi, în Căminul F, 95 la sută dintre locatari au apometre instalate şi jumătate şi-au pus propriul contor, administraţia liceului nu vrea să ţină cont de aceste lucruri.
Locatarii din toate cele trei cămine plătesc utilităţile la comun. Facturile sunt usturătoare şi regulile după care se fac le ştie numai bunul Dumnezeu.
„La noi metrul cub de apă este 14 lei. Am întrebat la furnizor şi mi s-a spus că normal este 9 lei. Aici e aproape cu 50 la sută mai scump. Nu înţeleg cum se calculează”, ne spune o altă locatară.
Valentina Puşcă ridică altă problemă: „Eu stau la etajul trei. De zece ani, copilul meu se spală la balie. La mine la etaj, apa caldă ajunge cu ţârâita cinci minute şi apoi se opreşte de tot. De nu ştiu câte ori am plecat cu şamponul în cap la etajele inferioare ca să mă clătesc”.
„Deşi nu am apă caldă, eu plătesc întreţinere ca toţi ceilalţi care au. În urmă cu câţiva ani am făcut listă cu toţi vecinii care şi-au dorit să-şi tragă apă în fiecare cameră, ca să ne putem pune apometre să plătească fiecare cât consumă”.
„Prima listă, înregistrată la secretariat, s-a pierdut, ca prin minune. A doua, vizată de primar, pe vremea când se îmbolnăviseră cei trei copii de hepatită, a fost ruptă în faţa mea şi a directorului de atunci de către contabila-şefă, Liliana Enache”.
„V-am spus, ea face legea. Cum nu-i convine ceva, ne dă afară”.
Spusele femeii sunt confirmate de alţi vecini care ţin să ne explice şi misterul:
„Nu ştiţi că doamna contabil-şef este soţia domnului Enache de la Curtea de Conturi şi are rude şi la comisia de audit din Primărie?”.
„Normal că nu le convine să ne punem ceasuri şi apometre. Cine să plătească pentru risipa lor? La noi în Căminul A, jumătate din parter sunt birourile lor”.
„Vin şi spală maşinile în curte cu apă de la noi. Iar noi plătim. Tare ne-am dori să ne lămurească cineva cum se fac socotelile de întreţinere”.
„De ce plătesc cu 80 de lei mai mult ca fratele meu care are garsonieră la un bloc normal, acelaşi număr de persoane şi este tot la pauşal”, ne spune un alt bărbat.
„De trei ori mi-a luat foc aparatura în cameră”
O altă problemă a locatarilor de la Căminul A este sistemul de racordare la reţeaua electrică. Nu a mai fost refăcut de ani buni, tablourile electrice sunt doar nişte improvizaţii.
Aparatura din cele 100 de camere suprasolicită reţeaua, existând pericolul izbucnirii incendiilor în orice minut.
„De trei ori mi-a luat foc aparatura din cameră. Stau cu frigiderul de mobilier. Cum îl bag în priză, cum se face scurt-circuit”, ne spune o chiriaşă de la etajul al treilea.
Credit pentru şpaga de preluare a contractului
„Ne dorim contracte şi pe cinci ani, pentru că am investit bani mulţi în aceste camere, ca să ne facem cât de cât nişte condiţii”, mai spun oamenii”.
Aceştia susţin că pe vremea când s-au apucat să cumpere parchet şi termopane, administratorul care este acum la pensie le-a promis că-i va scuti de jumătate din plata chiriei pe cei care fac asemenea investiţii. Însă totul a rămas doar o vorbă în vânt.
Deşi stau de mai bine de zece ani cu frica în sân că în anul următor nu li se va mai prelungi contractul, oamenii au băgat şi câte 20.000 de lei în renovarea camerei, pe care au compartimentat-o, şi-au făcut baie, au pus termopane, gresie, parchet, au zugrăvit şi au făcut izolaţie pe interior.
Alţii susţin că şi-au făcut credite în bancă doar ca să poată prelua contractul şi li se pare nedrept să fie azvârliţi în stradă cu tot cu copii:
„Noi am preluat contractul de la cineva care ne-a cerut 23.000 de lei. Avem de plătit rate la bancă pentru suma asta. Unde să ne fi dus cu un copil după noi?”, ne spune o femeie.
Alţii susţin că această practică e destul de frecventă şi că un astfel de contract pe o cameră devine o afacere foarte bună. „Închiriezi printr-o cerere, nu investeşti nimic şi vinzi contractul şi pe 35.000 de lei. Am auzit că s-a cerut şi atâta”, ne spune Ica Bulgaru, responsabila de la Căminul F.
Cei cu care am discutat au recunoscut că au cumpărat astfel contractele de închiriere sau că au auzit de aşa ceva, însă nu au putut aduce nicio dovadă în sprijinul acestui lucru şi nici n-au vrut să-i numească pe cei de la care au preluat contractul.
„Am dat 1.000 de lei şi-mi plouă în casă”
Cum nici hidroizolaţia de la cămine nu e făcută de ani de zile, chiriaşilor de la ultimele etaje le plouă în casă când le e lumea mai dragă. Cea mai cumplită situaţie se înregistrează în Căminul F.
Aici s-au strâns bani de la oameni pentru refacerea hidroizolaţiei, în jur de 14.000 de lei în total. La nici un an de zile după reparaţii, plouă de parcă nu s-ar fi făcut nimic:
„Fiecare a dat cam cât a putut. Unii câte1.000 de lei, alţii câte 500. S-au strâns cam 14.000 de lei. Acum stăm cu lighenele şi borcanele înşirate prin casă de câte ori plouă”, ne spune Ica Bulgaru.
Merg să văd la faţa locului. Într-adevăr, o bătrânică îmi arată chitanţe care atestă că a plătit din pensioara ei, în patru tranşe, suma de 1.000 de lei.
„Plouă mamă, am dat banii degeaba”, îmi spune ea aproape resemnată. În capătul coridorului, o altă familie a prins o cameră mai mare. A făcut reparaţii capitale. A porţionat spaţiul, are şi baie.
Femeia îmi arată în dormitor cum stă cu ligheanul în pat. Tocmai deasupra apa şi-a făcut loc şi picură.
În baie, parcă e cursă cu obstacole. Ca să nu se împiedice în lighene şi balii care ar ocupa spaţiul şi aşa mic, femeia a înşirat borcane, urmărind atentă traiectoria apei care cade pic-pic din plafon.
„Şcoala a făcut contract cu o firmă, dar lucrările le-au executat elevii”, îmi mai spune Ica Bulgaru.
Şi lista necazurilor acestor oameni nu se opreşte aici. Timp de patru ore, oamenii m-au plimbat prin camere, la diferite etaje, în toate cele trei clădiri să-mi arate sărăcia şi mizeria în care stau.
Ca şi cum toate acestea n-ar fi de ajuns, mai sunt şi batjocoriţi. Cine să le facă dreptate? Primarul le promisese că va veni în mijlocul lor, dar îl aşteptau de două zile şi nu apărea.
„Vedeţi, măi, dacă nu mai e campanie electorală?”, concluzionează un chiriaş mai hâtru.
Doru Resmeriţă: „Le voi face contracte pe cinci ani”
Inspectorul general Doruleţ Resmeriţă susţine că a fost de mai multe ori la faţa locului şi că ştie toate problemele cu care se confruntă chiriaşii din căminele Metalurgicului.
„Ceea ce mi-a stat în putinţă să fac a fost să cer aprobarea celor de la Ministerul Educaţiei ca aceste contracte să se facă pe cinci ani, astfel încât oamenii să-şi poată face acte de identitate şi să nu mai fie hărţuiţi că vor fi daţi afară, mai ales că unii dintre ei au făcut investiţii serioase acolo”.
„Aşteptăm un răspuns care ar trebui să sosească zilele acestea”, spune inspectorul general.
„E caz penal”
Doruleţ Resmeriţă susţine că la factura de energie electrică pentru cămine pe luna ianuarie kilowattul este facturat cu 0,650 de lei, iar în liceu cu 0,550 de lei.
„Am cerut să mă lămurească cei de la Electrica de ce este aşa. Aştept răspuns. Dacă voi afla că şcoala vinde către cămine energie electrică va fi rău. E urât de tot. E caz penal”, declară Resmeriţă.
Amănunt picant
Inspectorul general susţine că a fost nevoit să anuleze un concurs prin care contabila-şefă de la Metalurgic îl angajase ca administrator pe fratele său vitreg:
„În primul rând ocuparea posturilor în sistemul bugetar este blocată. Nu se fac angajări decât cu acordul ministerului”.
„Concursul pentru postul de administrator s-a desfăşurat fără să ştim măcar noi. În plus, din comisie a făcut parte şi doamna contabil-şef, care nu avea voie să fie acolo, fiind rudă cu candidatul”.
Directoarea Mirela Onişoru: „Încep reparaţiile în subsol”
Noua directoare de la „Metalurgic”, Mirela Onişoru, recunoaşte că situaţia chiriaşilor din cămine este mai mult decât dramatică.
„Pe perioada cât voi fi director (sunt numită interimar), voi încerca să le fac viaţa mai bună. Am aprobat în consiliul de administraţie ca 25 la sută din banii proveniţi din chiria pe cele trei clădiri să fie cheltuiţi pentru reparaţii”.
„E vorba chiar de mai mult - un miliard de lei vechi. De luni, vor veni echipele să lucreze la subsolul Căminului B, la reparaţii şi igienizare”.
„Apoi ne dorim să refacem reţeaua de curent electric şi contorizare separată pentru fiecare etaj. Pe viitor, s-ar putea contoriza fiecare cameră, dacă şi chiriaşii vor fi de acord să suporte cheltuiala. În plus, am reparat un tablou electric de la Căminul A”, spune directoarea Onişoru.
„Am încercat, dar n-am găsit”
Aceasta susţine că şi ea a încercat să vadă ce s-a făcut cu cele aproape 300.000 de lei reprezentând din chiria pe anul trecut, dar nu a reuşit:
„Nici în cămine, dar nici în şcoală nu am văzut investiţii. Dar fiind abia venită, nu mă pot pronunţa. Pot să vă spun că la controlul Curţii de Conturi şi la auditul de la Primărie nu s-a găsit nimic în neregulă”.
18.000 de lei pentru „perfectarea actelor”
Mirela Onişoru recunoaşte că există cazuri în care contractele de închiriere sunt vândute la preţuri destul de mari:
„Recent m-am întâlnit la liceu cu o fostă elevă de-a mea. Mi-a spus: cui dau banii pentru perfectarea actelor, pentru că vreau să închiriez de la cineva o cameră în cămin”.
„I-am explicat că nu se fac acte, că închirierea se face pe baza unei cereri aprobată în CA, care nu costă nimic”.
„Am întrebat-o dacă măcar camera are ceva îmbunătăţiri şi omul vrea să-şi scoată banii pe investiţii şi mi-a răspuns că nu. I s-au cerut 18.000 de lei. Deci astfel de practici există, dar pot fi dovedite cu greu”.
Chiriaşa fără cameră
O situaţie strigătoare la cer este cea a Ştefaniei Ganciu. Acesteia i s-a făcut contract de închiriere pentru camera 301 din Căminul F, dar a descoperit că acolo locuia, de fapt, o altă persoană.
„În camera unde stăteam în căminul A, s-a mutat cineva de la administraţia liceului. Mi s-a spus că-mi vor da această cameră în Căminul F, cu condiţia să preiau datoriile de la fostul chiriaş, în valoare de 7.500 de lei”.
„Norocul meu că la încheierea contractului nu am avut decât 2.500 de lei şi nu am dat toată suma. Când m-am dus să-mi iau camera, am găsit pe cineva acolo, care nu a vrut să iasă nici în ruptul capului”.
„Contabila-şefă a liceului mi-a zis că nu poate să-i facă nimic sărmanei femei, nu poate s-o dea afară în plină iarnă”.
„Am chitanţa, am contractul şi pe baza acestora am dat conducerea şcolii în judecată, pe directorul Hăulică şi pe cea care-mi ocupă camera, Valentina Lepădătescu, pentru a putea să-mi recuperez camera sau banii”, susţine femeia, fluturând hârtiile în speranţa că nu va muri cu dreptatea în mână.
Partea cea mai cumplită a aflat-o de la responsabila Căminului F, Ica Bulgaru:
„Cea care stă în cameră este o colegă de facultate a contabilei-şefe, Valentina Lepădătescu. Mai rău este că, în baza contractului pe care îl are doamna Ganciu, figurează că trebuie să plătească utilităţile, deşi n-a locuit acolo. Nu e nebunie curată?”, întreabă retoric femeia.
Vom reveni cu amănunte
Problemele de la căminele de la „Metalurgic” sunt departe să se fi epuizat. Vom reveni cu alte informaţii şi în ziarul de mâne.
În plus, deocamdată, nu am reuşit să luăm legătura cu doamna contabil-şef a liceului. Ca urmare, suntem datori şi cu opinia sa asupra acuzelor care i se aduc.
Foto: Cătălin Moraru
