Ora 13.00, sediul central al Poştei Române. Intru în sala în care, de zeci de ani de zile, scrisorile sunt ştampilate, vin şi pleacă spre diverse destinaţii. Câte vise, câte speranţe, câte veşti şi bune şi rele, câtă poezie, câte… ghişee!
La câte servicii oferă Poşta Română astăzi, este şi firesc să se indice, pe câte o hârtie agăţată deasupra fiecărui ghişeu ce operaţiuni se fac la acel ghişeu.
La unele, de pildă, se ridică mandatele poştale sau se trimit recomandate. La altele, se plătesc ratele bancare. La altele, se achită facturile şi aşa mai departe.
În momentul în care am intrat în sală, am căutat din priviri, în mod automat, pe hârtiile agăţate, de la care ghişeu pot cumpăra un timbru pentru scrisoarea mea.
Am găsit doar în dreptul a două ghişee menţiunea ”vânzări de timbre”, aşa că m-am aşezat, evident, la coadă, la cel mai apropiat.
Ca să afli, aştepţi…
Am aşteptat, răbdătoare, ca funcţionara să plătească vreo două alocaţii şi să-i vândă unei tinere un plic. În faţă, s-a prezentat o pensionară, trimisă de la ghişeul alăturat, să i se explice dacă nu ştiu ce tichet CFR a fost restituit sau se poate ridica de acolo…
Funcţionara a rugat-o pe pensionară să aştepte (că doar intrase peste rând, nu?) şi s-a uitat spre mine. „Un timbru vă rog, pentru scrisoare”, îi cer, bucuroasă că sunt aşa de aproape de a-mi termina treaba.
„De ce nu cumpăraţi de la alt ghişeu?”, mă ceartă, cu voce scăzută, funcţionara Poştei Române, în timp ce deschide un dosar, cu folii de plastic, din care scoate bucăţica de hârtie pe care o plătesc şi pe care trebuie să o lipsesc pe scrisoare…
„Păi nu scrie la alte ghişee că se vând timbre”, încerc eu să explic. „Se vând timbre la toate ghişeele, eu aici, mai mult cu pensiile, alocaţiile”, îmi răspunde, acru, funcţionara.
O contrazic şi îi spun că pe hârtiile agăţate deasupra ghişeelor nu este indicat aşa ceva… Mă priveşte într-un dispreţ suveran, iar în momentul în care, cu timbrul în mână, încerc să mă împrietenesc, spunându-i „să le spuneţi şi colegelor să scrie pe hârtiile de la ghişeele lor că vând timbre”, devin subit invizibilă.
Rămân cu zâmbetul tâmpesc şi politicos pe faţă şi citesc mesajul de pe tejgheaua ghişeului „Zâmbesc pentru dumneavoastră”… Poate eu!
