"Au fost tăind un brad bătrân/ Fiindcă făcea prea umbră”, scria Iorga într-un poem premonitor… Iar acum, a murit de bătrâneţe o ciudăţenie absolută a naturii, nu un brad, dar un alt arbore falnic. Ciudăţenie pe care am văzut-o fotografiată de nişte japonezi, dar pe care gălăţenii au trecut-o cu vederea. „Copacul-mâncător-de-fier”, despre care am scris încă de acum opt ani, se cocoţase, cu pământ cu tot, peste o bintă – stâlp metalic de care sunt legate vapoarele la ţărm -, abia lăsând să se vadă o bucăţică a părţii de sus dintre „fălcile” de lemn.
Acum, copacul, găunos, se vede (de bătrâneţe, dar poate şi pentru că trebuia să îşi tragă seva… şi din fier), a fost retezat complet. Dar poate că un butuc măcar, conservat peste binta în continuare îngropată până sus, ar fi putut rămâne, ca o curiozitate de extins „meniul” turistic…
