Mai aproape sau prea departe de copii (FOTO)

Mai aproape sau prea departe de copii (FOTO)

Ada şi fiica ei, Mara, în spatele măştilor regulamentare
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

Continuăm să publicăm gânduri și imagini despre lucrurile care îi ajută pe gălățeni să traverseze perioada dificilă în care ne aflăm. Dacă v-ați găsit liniștea și vreți să le arătați și celorlalți cum să o facă, vă așteptăm fotografiile și gândurile pe adresa Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea..   

Simona Ada Biriș, educator muzeal la Muzeul de Artă Vizuală Galați, a fost desprinsă în mod forțat, din cauza împrejurărilor, de atmosfera din muzeu și de public. În izolare, a trebuit să găsească alte motive de bucurie, unele diferite. "Ce m-a făcut fericită în timpul pandemiei? Primul impuls a fost să spun că e o contradicție în termeni. Și totuși. Timpul câștigat alături de fiică-mea. Majoratul ei. Întâlnirile online cu cei dragi. Florile primite, prin curier, de ziua mea. Karaoke pe ,,Mamma mia” de la ABBA. Plimbările cu cățelușa noastră, având punctul 5 bifat pe enervantele declarații. Dunărea, chiar dacă văzută doar de sus, din cartier, ca să nu depășim zona ,,în apropierea domiciliului”, trecută în aceleași declarații. Teatrul online. Răsfoitul albumelor cu fotografii. Râsul în hohote la filmulețele de familie vechi. Orele de Pilates mutate din sală, pe Skype. Ceaiul verde cu iasomie de la Tea World. Teancul de cărți pe care mi le-am dorit și care așteaptă să fie citite. ,,Castle” și ,,The Mentalist”. Weekend-urile cu Tarantino. Spre uimirea mea, aș putea continua și n-aș fi crezut că pot menționa mai mult de două lucruri. Mi-a plăcut ce-a spus jurnalistul de la El Pais, referindu-se la perioada anterioară pandemiei: ,,Eram fericiți și nu știam”. Cred că de-acum încolo, vom fi puțin mai atenți", spune Ada, iar noi nu putem decât să fim de acord. 

Dacă Ada s-a bucurat că a putut petrece mai mult timp alături de fiica ei, Adina a încercat să găsească alinare în munca la grădina Centrului de zi din Valea Oraşului, de pe strada Dogăriei nr. 111, deşi chiar copiii, sensul existenței acelui spațiu, nu sunt acolo. "În Centrul nostru este tăcere de două luni. În lipsa copiilor, am umplut tăcerea cu lucrul în grădină... Am smuls buruienile, am plantat garofiţe şi crini, am curăţat băncile şi mesele, parcă în aşteptarea copiilor. Personal, în martie nu credeam ca va veni luna iunie şi nu vom fi împreună cu copiii, înapoi în spaţiile Centrului, pline de gălăgie. Până și cireșul din curte se simte singur! 
Am ezitat să vă trimit pozele pentru că, acum, îmi par că arată doar tăcerea şi supărarea noastră că suntem singuri, fără copii, dar, cumva, înseamnă şi speranţa că lucrurile vor reveni la normal, iar zâmbetele copiilor vor reveni acasă." Până atunci, pentru astăzi, 1 Iunie, copiilor aflați în grija Centrului li s-a pregătit o surpriză, asupra căreia vom reveni. 

Foto 1: Adina, pe vremea când copiii umpleau Centrul de zi

Foto 2: Ceaiul verde al Adei, în căni care îi amintesc de călătorii trecute 

Foto 3: Căţeluşa Adei, cu Dunărea iubită pe fundal 

Foto 4: La Centrul de zi, şi pisicile îî aşteaptă pe copii

Foto 5: Tăcerea şi florile din grădina Centrului de zi

Citit 913 ori Ultima modificare Duminică, 31 Mai 2020 18:56

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.