„Iepuraşul este un fel de Moş Crăciun care vine de Paşti. El face ouă de ciocolată şi îţi aduce jucării şi hăinuţe noi dacă ai fost cuminte”, îmi explica de zor o fetiţă de cinci ani cum stă treaba cu Iepurele.
O puştancă de 15 ani se pozează în chiloţi visând că ajungă „iepuraş” în revista dedicată domnilor. Iar nepoţelul meu „creşte” pe calculator un iepure virtual fiindcă mamă-sa nu e de acord să ţină animale în casă.
În faţa unei asemenea evoluţii a urechiatului nu-mi vine decât să cânt a pagubă:
„Iepuraş, drăgălaş, a pornit peste imaş şi s-a dus, colo sus, în showbiz de s-a ascuns”...
Şi să rod cu ciudă, un iepure de ciocolată, meditând la întrebarea:
What`s up, Doc?
Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu cred că Rilă Iepurilă nu mai e ce-a fost. Îmi vine să şi râd de poezia cu care mă ameninţa urechiatul la grupa mică:
„Urechi lungi, blăniţa moale/ şi-aşa iute de picioare/ că dispare de îndată/ când pericolul se-arată”.
Iepurele a suferit o întreagă revoluţie industrială şi comercială. Mai că îl bate pe umăr pe Bill Gates. De la simpaticul personaj fricos, iată-ne într-o „turmă” de iepuri mari şi mici de ciocolată de Paşti.
Şi asta nu e nimic. Acum 50 de ani, s-a născut unul din cele mai populare personaje de desene animate din lume, Bugs Bunny, de care m-am bucurat şi eu în copilăria mea comunistă.
Fraza lui preferată, „What’s up, Doc?” („Care-i treaba, meştere?”), spusă în timp ce mănâncă un morcov, mi se pare şi acum sclipitoare.
„Codul Iepurelui”
Nu e vreun cod al lui Da Vinci, varianta iepurească. Este noul iepure virtual.
Că jucăria de pluş sau banalul iepure de plastic nu mai are niciun haz dacă nu e însoţit de un cod secret cu care poţi lua legătura cu varianta virtuală a iepurelui.
Bun venit în Webkinz World unde urechiatul are o întreagă lume numai bună să te joci!
Pentru adulţi
Trimiteţi copiii la culcare! Hugh Hefner e de vină pentru că iepuraşul cu papion şi lenjerie intimă a ajuns simbol al sexualităţii şi al liberalismului.
Tare mi-e teamă că, în scurtă vreme, de cum vor scăpa de pampers şi de oliţă, fetele se vor gândi deja la celebra revistă în care pozează sexy iepuraşele.
Hefner spunea că a declarat că l-a ales drept mascotă pentru „conotaţia lui sexuală amuzantă” şi pentru ca imaginea era "ştrengară şi jucăuşă”.
Bun, o să-mi spună unii că e simbolul fertilităţii. Aşa să fie. Dar eu prefer, sincer, iepuraşul din „Ciuboţelele ogarului”, de Călin Gruia, sau, cel mult, un iepure de ciocolată… cu puţine calorii.
