* Primăvară, doamnelor şi domnişoarelor! * Înnoirea garderobei nu ţine cont de criză * Avem portofelele la noi? La atac! *
Nu suntem femei dacă suportăm până şi gândul de a purta taman aceleaşi boarfe pentru care am plâns şi ne-am zvârcolit în urmă cu un an.
Cum?! Adică să purtăm numai vechituri? Şi ce dacă e criză? Pe noi, femeile, ne-a întrebat Guvernul dacă avem piesele în trend?
Sau dacă deţinem culorile verii? Sau dacă ne-am luat accesoriile must-have în primăvara-vara 2010?
Pân’ la reduceri, e rost de calea… Domnească
Galaţiul e econom. Cum e şi normal, la ce veşti minunate avem din sectorul cu bani jupuiţi de pe oameni.
Dar cum moda „Să ţipe copiii de mila mea când trec pe stradă” nu s-a lansat încă, trebuie să supravieţuim cu stil.
Toate trebuie să dăm bine pe Domnească, când ieşim să bem cico cu fetele - poate-poate nu se prind chelnerii că e zi de leafă şi ne cred bogate când ne văd sacourile luate pe-ales din Depozit.
Doamnelor, nu avem, aşadar, de ales – ne împrumutăm, furăm din banii de mâncare, dosim finanţele promise pentru cărţi, în momentele noastre de pesimism, când ne doream să fim deştepte şi nu frumoase – şi dăm fuga în magazine – bluzele cu 40 de lei bucata există cu adevărat, parol!
Liber la culori
Ca de obicei, designerii spun ce vor - noi purtăm ce avem chef. Nu ne place albastrul – şters, electric sau marin - ce dacă e culoarea verii?!
Urâm veşnicele culori de pământ? (apropo, nu am înţeles niciodată de ce ar trebui un bărbat să fie atras de o femeie care se îmbracă precum pământul?!), deci pa, culorile Terrei!
Nuanţele de şerbet (roz, frez, portocaliu) – Galaţiul nu poartă mai nimic din toate astea, deşi nu s-a decretat să ţinem cură la culori vesele.
Ne înţolim însă tradiţional în blug albastru spălăcit – de la cocalar cu ţepi pe frunte, la tânără domniţă cu geantă de vinil lucios şi ştanţe croc -, mai tragem pe noi şi-un tricou cu inscripţia „Aerosmith is the new Lady Di”, 32 de lei bucata, şi gata, se cheamă că putem să ieşim din casă. Lume, iată-mă-s!
NU blugilor mulaţi sau skinny
Că eşti la McDonald’s şi te aştepţi să întâlneşti dimensiuni măcar normale, dacă nu chiar umflate de porţia dublă de cartofi, că te plimbi pe „ştrasele” Brăilei, că aştepţi la coadă la magazinul de carne din piaţă – Galaţiul ştie una şi bună: nimeni nu iese din jeanşii skinny.
Costă între 100 şi 290 de lei perechea, dar ştiu eu un miniprix de unde îi iei cu 40, gata tociţi.
Evident, e vorba despre acei blugi care fac anorexia să semene a obezitate şi pe manechine să aducă a lumânări lopătând pe papainoace.
Pantalonii ideali şi pentru adolescentele cu I-Phone, şi pentru gravidele cu buricul dezgolit de tricoul rămas pe silueta ante-rotunjire par a fi aceiaşi blugi skinny.
Îi poartă şi fetiţele, şi femeile în toată firea, şi grasele, şi slabele, şi înaltele, şi bondoacele. Şi se asortează şi la trening, şi la bluza cu ştrasuri.
Cu dresurile, de la 20 de lei în sus, nu dă nimeni greş. …mai puţin dacă le asortăm la marele fix cu pantoful, de zici că ne-a mâncat cineva degetele de la picioare.
Sub semnul lui 25
Ok, deci ne-am înţeles, da? O să pozăm ca şi când ştirile din politic, cu economicul lor cu tot, s-ar petrece doar în Grecia, iar noi avem pomul cu bani şi ponturi de haine ieftine şi drăguţe acasă.
Şi acum, gata cu vorba, că avem de probat şi dacă ne trezim că ne dispar şi nouă 25 la sută din boarfe, tu!?
