* „Exemple de bune practici în educaţia parentală” *
De obicei, părinţilor le place să se mândrească în faţa propriilor copii că şi-au încheiat socotelile cu şcoala şi că este rândul lor să înveţe, în acest mod sperând să le sporească motivaţia pentru carte.
Nimic nu i-ar determina însă şi mai mult pe copii să înveţe ca modelul în acţiune al propriilor părinţi. Reîntoarcerea părinţilor în băncile şcolilor fiilor lor ar conduce automat la îmbunătăţirea rezultatelor la învăţătură ale elevilor.
Acestea sunt principiile de la care s-a pornit atunci când cele cinci ţări partenere au s-au hotărât să iniţieze un proiect despre „Şcoala europeană a părinţilor”.
La conferinţa internaţională organizată ieri la Colegiul de Alimentaţie şi Turism „Dumitru Moţoc” profesorii din cele 5 ţări partenere - România (reprezentată prin judeţele Galaţi şi Vaslui), Portugalia, Marea Britanie, Martinica şi Turcia - au discutat pe larg despre „Exemple de bune practici în educaţia parentală”.
Fiecare ţară a avut ce învăţa din experienţa celeilalte. Au fost invitaţi profesori, psihologi, părinţi care au beneficiat de cursuri organizate de şcoală, elevi, studenţi, reprezentanţi ai comunităţii locale.
La noi experienţa unor astfel de cursuri destinate părinţilor este destul de săracă, deşi proiectele au început să se deruleze de ceva ani.
Unul dintre acestea este cursul „Educăm aşa!” destinat părinţilor cu copii cu vârste cuprinse între 3-12 ani. Educatoarea Marilena Acătănoaie este unul dintre formatorii acestui proiect care se desfăşoară în Galaţi de puţină vreme, dar care a şcolit până în prezent 180 de cadre didactice şi 2012 părinţi.
Remarcabil este faptul că, dacă în celelalte ţări profesorii sunt remuneraţi pentru prestarea cursurilor pentru părinţi, în proiectul
„Educăm aşa!” educatoarele şi învăţătoarele fac muncă de voluntariat.
Reprezentantul Marii Britanii, Chris Waterman susţine că un asemenea proiect bazat pe aceleaşi obiective se derulează şi la ei în ţară.
Însă la cursuri nu participă doar un singur părinte, ci întreaga familie, inclusiv bunicii şi rudele care stau de regulă cu copilul. În plus, părinţii deja formaţi sunt chemaţi la cursuri pentru a împărtăşi din experienţa lor şi celorlalţi.
Conferinţa a avut de câştigat pentru faptul că fiecare a intervenit să vorbească despre lucruri pe care le-a pus în practică, evitându-se astfel teoretizarea excesivă care nu dă rezultate.
