După tradiția creștin-ortodoxă, în seara Duminicii Izgonirii lui Adam din rai, 6 martie, se lasă cu sec pentru începutul Postului Paștilor. Păresimile sau Patruzecimea, adică postul dinaintea Învierii Domnului, este cel mai lung şi mai aspru dintre cele patru posturi de durată ale Bisericii Ortodoxe; de aceea în popor este numit, în general Postul Mare.
Postul Sfintelor Paşti a fost rânduit pentru pregătirea catehumenilor (persoane care învață perceptele religiei creștine – n.r.) de odinioară, care urmau să primească Botezul la Paşti şi ca un mijloc de pregătire sufletească a credincioşilor pentru întâmpinarea cu vrednicie a sărbătorii Învierii Domnului; totodată face aducere aminte de postul de 40 de zile ţinut de Mântuitorul înaintea începerii activităţii Sale mesianice (Luca 4, 1-2), de unde i s-a dat şi denumirea de Păresimi (de la latinescul Quadragesima) sau Patruzecime.
"Dintre toate posturile, acesta este cel mai mare şi mai însemnat post pe care l-a postit şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos în pustiul Carantania", spunea părintele arhimandrit Ilie Cleopa.
Creştinismul a dat postului o însemnătate mare în viaţa religioasă, mai ales în viaţa monahală, făcând din el un act de virtute şi de cult, un mijloc de progres în viaţa spirituală, de luptă împotriva patimilor şi a poftelor şi, totodată, un semn de respect şi de omagiu adus lui Dumnezeu.
Strădania de a supune trupul spiritului este o luptă grea, un efort pentru înnoirea vieţii, care constă în întărirea voinţei şi a raţiunii sănătoase, în disciplinarea instinctelor, în înfrânarea sufletului, tinzând la stabilirea unui echilibru lăuntric, în care spiritul, partea superioară şi nobilă a fiinţei noastre, să domine toată viaţa omului.
Postul face parte din mijloacele de cultivare şi desăvârşire ale sufletului, fiind inseparabil de alte virtuţi şi acte creştine, ca: rugăciunea, căinţa, smerenia și milostenia.
