O sală de sport, o istorie a unui profesor

O sală de sport, o istorie a unui profesor
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

De trei ani Şcoala Nr. 1 Cudalbi are un proiect de extindere a corpului A. Corpurile B şi C sunt vechi de peste 100 de ani, iar primarul ar vrea să renunţe la ele. Deşi există proiecte şi studii de fezabilitate făcute, alocarea fondurilor şi obţinerea altor autorizaţii întârzie începerea lucrărilor.

Ca urmare, câţiva dintre elevi vor învăţa şi anul acesta (cel puţin) în clădirea veche. Deşi intenţionează s-o demoleze după executarea extinderii, primarul Vasile Dodu a dat bani pentru igienizare şi interioară şi exterioară.

Clasele sunt curate, pereţii vopsiţi proaspăt de un alb imaculat. Excepţie fac duşumelele foarte vechi, pe care trebuie să umbli cu atenţie. Ne întâmpină cei doi mecanici ai instituţiei care dau zor să termine şi văruiala exterioară, Gheorghe Mihalache şi Mihalache Mihalcea, ambii foşti elevi ai şcolii.

Sunt bucuroşi că ne interesează soarta  şcolii în care şi-au petrecut cea mai mare parte din viaţă. Ne arată mândri o sală de sport, pe care tocmai au terminat-o de vopsit la dungă. Sala are peste suta de ani, dar arată impecabil, dacă n-ar avea duşumeaua în valuri.

„Profesorul Iustinian Chiosea a ieşit la pensie, dar dumnealui ne-a obişnuit s-o ţinem aşa curată. Ştim că la fiecare început de septembrie trebuie să vopsim aici”, ne spune fostul elev al unităţii. Ne miră cum chiar şi după plecarea profesorului la pensie, spiritul său dăinuie în istoria pereţilor sălii de sport. Miroase a om care a cinstit locul.  

Citit 837 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.