Locuri de joacă de dat în gropi

Locuri de joacă de dat în gropi
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

* Când aleşii suferă de „sindromul Pinocchio”, tot ţâncul simte că s-a născut în oraşul siderurgiei * „Tăblăraia” ţine loc de leagăne şi tobogane *  Şi, totuşi, se poate: ochiul vecinului păzeşte parcul *

N-au fost alegeri locale în ultimii 20 ani în care să nu fi auzit pe unul sau pe altul venind cu promisiuni de genul: „O să facem locuri de joacă! După norme europene, din alea frumoase, cu Donald, cu Mickey Mouse, din lemn sau măcar din plastic.

Că aşa nu se mai poate!” Dacă-i zarvă electorală, toţi sunt pricepuţi nevoie mare. Cum au trecut alegerile, cum parcă ţinerea de minte a aleşilor devine mai scurtă ca a bibanului. Sau or fi suferind, săracii, de „sindromul Pinocchio”?

Cine nu crede, să treacă prin Micro 16, să vadă cum arată locurile de joacă. Tăblăraie cât cuprinde, să simtă tot ţâncul că s-a născut în oraş fruntaş la siderurgie.

Că de când s-a pus sudura de temelie la legănele cu pricina până în prezent s-a mai deşteptat lumea şi a început să mai vorbească de nişte norme de siguranţă, nu prea s-a auzit prin Micro 16.

„Astea sunt de când e cartierul. Aşa, la câţiva ani, mai trece câte unul să mai dea în dorul lelii o mână de vopsea. În rest, cum vedeţi. Ba unele leagăne sunt şi rupte sau fără placajul de la scaun…”, observă Gheorghe Chirilă, cetăţean cu state vechi în cartier.

Din copac în balansoar

Acum, să o spunem şi pe-aia dreaptă: după ce parcurile de joacă sunt vai de mama lor, mai sunt şi „isteţi” care par a fi picat în balansoar direct din copac.

Că doar leagănele alea nu s-au rupt singure, băncile nu s-au dat singure peste cap, iar mesele de tenis de câmp nu s-au dus singure într-o rână. Cât despre cum mai stau lucrurile cu joaca după blocuri, ne-a explicat Viorel, un puştan de prin partea locului:

„Copii stau mai mult pe afară… Se joacă în parc, dar mai sunt din ăştia mai mari care vin cu mingea şi-i pun pe fugă pe ăştia mai mici. Mai vin golanii şi seara beau alcool acolo, mai mâzgălesc cu graffiti…”.

„Cel puţin aşa mi-a povestit mama…” Se pare, deci, că sunt aici şi nişte probleme de ordine publică… Printre bălţile de după ploaie, nu prea stă nimeni prin parcuri acum, nici măcar „golanii”, dar drept e că de graffiti cartierul nu duce lipsă.

Acum, că e graffiti,  asta e – „cultură urbană”, ar zice unii, dar măcar de-ar fi unele mai cu cap şi nu nişte „opere” care nu denotă decât imbecilitate precoce.

E loc şi de mai bine

Tot în Micro 16 am văzut că, la o adică, dacă este puţină bunăvoinţă din partea municipalităţii, se poate. Într-un „careu” de blocuri am dat de un loc de joacă, în principiu mai apropiat de nişte standarde decente.

Locul este împrejmuit, există legănuţe cu asigurare şi pentru copii mai mici, tobogan cu balustradă de siguranţă, toate făcute din materiale în care copiii nu se pot răni, există chiar şi un „Donald”, ce-i drept, mai mititel…

„Aici, locul este păzit foarte bine. Că nu mişcă nimic de ochii vecinilor, că toţi au copii, nepoţi care se joacă pe aici. Mai vin părinţii, că mai sunt nişte bănci, aşa mai merge, zic eu…”, ne explică dl Chirilă.

Dar cum şi-n Rai românul tot face o boacănă, n-am putut să nu observăm în marginea unei alei o ditamai surpătura. Nu prea e clar ce s-a întâmplat acolo.

Cert e că nişte dale de la alee au dispărut în mod misterios, iar apa care îşi căuta loc după ploi a săpat, a săpat până s-a făcut ditamai găuroiul. De astupat, nu a astupat-o nimeni, deşi, pentru copii, să nimerească drept în locul acela nu ar fi a bună… 

Poate că toamna asta va fi un sfetnic bun pentru edili şi s-o găsi vreunul mai vrednic să se ocupe mai cu nădejde de locurile de joacă. Nu de alta, noi ştim că unii aleşi s-au obişnuit să  gândească doar în stil mare, dar ar fi bine ca domniile lor să mai coboare şi cu picioarele pe pământ, printre ăştia mai mici…

Citit 1133 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.