Palatul tatălui, palatul fiului

Palatul tatălui, palatul fiului
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

„Am făcut trei şi mai fac una: patru case făcute de mâna mea. Am muncit, mulţumesc lui Dumnezeu. Mai un cazan vândut, o afacere, mai avem aur care ni l-a dat bunicii, părinţii. Dacă sunt părinţii rădicaţi, suntem şi noi. Mulţumim lui Dumnezeu, sănătate vrem! Banii şi averile le facem dacă avem sănătate”, spune Cezar Stănescu, preşedintele comunităţii de romi din Iveşti, atunci când îl întreb cu ce bani a construit casele.

De unde s-a inspirat când a ales arhitectura palatului? „De la Bolintineni (Bolintinul de Vale n.r.), de la Roşiorii de Vede. Nici pe sfert nu avem noi din ce au ăia: Tribunalul, Banca Naţională”, răspunde Cezar Stănescu.

Când întreb câte camere are, cade pe gânduri: „Avem vreo 5-6 camere. Casele copiilor sunt mai mari. A mea este în 1997 făcută, ale lor trebuia să fie mai făţoase. Nu se mai poartă camerele mici. La băiat, camera asta e şi mai mare, are 31 de metri pătraţi. Când are petrecere, să aibă unde trage”, spune tatăl.

Ne conduce să vedem încăperile îmbrăcate de sus până jos în gresie şi faianţă, dormitorul plin de flori artificiale, băile interioare moderne şi cu tot ce trebuie. Casa e monitorizată video. În spate are cramă, bucătărie, garaj, iar în curte o fântână arteziană. Trecem strada spre casa fiului.

Nimic românesc, totul de import

Casa lui Dănuţ Stănescu nu are turnuleţe, ci acoperiş ascuţit de ţiglă roşie (FOTO). Este de dată recentă şi mai e încă de lucru la bucătăria de vară.

Pe stâlpii gardului şed nişte lei sculptaţi. Cezar Stănescu răsuceşte un robinet la baza gardului şi leii se transformă în mici arteziene, din boturile lor curgând jeturi de apă. „Vara să ne răcorim, să bea rândunelele”, explică tatăl.

Casa fiului e deja pregătită de Crăciun, cu termopanele decorate cu brăduţi şi steluţe albe. Cezar Stănescu plănuieşte deja să schimbe culorile faţadei. Băiatul e la şcoală, iar tatăl ne invită în holul imens al palatului. E cât Sala Paşilor Pierduţi!

Din nou gresie, faianţă, scări masive de marmură albă, toate aduse din străinătate, din Italia, din Spania. „E mai scump, dar curăţenia se întreţine mai uşor”, spune tatăl. Aici trebuie să-i dau dreptate. Şi casa lui şi cea a fiului sclipesc de curăţenie.

Farmecul kitsch-ului

Tavanul este decorat cu scafe decorative luminoase de toate neamurile, formele şi culorile: inimioare roşii, simboluri vernil ale dolarului şi euro, din care îşi scot capul lustre în formă de floare.

Comentez că asemenea decoraţiuni am văzut şi în casă la manelista Carmen Şerban. „Sunt ţigăneşti. Aşa se poartă la noi”, răspunde parcă în chip de scuză Cezar Stănescu.

Cine a zis că nu există un farmec aparte al kitsch-ului?! În dormitorul băiatului, ca şi în cel al tatălui, se găsesc patul matrimonial, flori artificiale, soba înaltă de teracotă - mai mult de decor, pentru că există calorifere - şi calculatorul conectat la internet.

Citit 1058 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Mai multe din această categorie:

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.