* În cartierul rezidenţial ţigănesc din Iveşti nu se mai poartă turnuleţele şi pagodele * A pierit şi regula că ăla care are mai multe turnuleţe e cel mai tare! * Deşi propriii copii fac „miştouri” de ele, femeile rome învaţă să scrie şi să citească prin programul „A doua şansă” * Vor carnet de şofer, ori să citească Biblia * Criza se simte şi în buzunarele celor mai avuţi Stăneşti *
Iveşti, cartierul rezidenţial al romilor. O lume a contrastelor care te duce cu gândul la îndepărtata Indie. Palate şi pălăţele cu turnuri, turnuleţe, pagode, dantelării executate în metal, pereţi şi garduri din marmură albă şi neagră, ochi de sticlă, iar în spate, uliţe desfundate şi bordeie înghesuite. În unele curţi se îngrămădesc şi câte două, trei palate!
Pe strada mare, pe care palatele şi vilele de modă nouă, fără turnuleţe şi aer oriental, se aliniază în două flancuri, trec deopotrivă maşini de lux, bolizi puternici şi căruţe trase de cai lăsând în urmă balegă proaspătă.
Copii săraci şi murdari, neveste cu haine jerpelite şi bărbaţi neraşi fumând mahorcă ieftină în spate, ţigani eleganţi, plini de bijuterii de aur şi pirande frumoase şi sclipitoare la strada mare. Un punct comun, însă, există: toată lumea aici e Stănescu.
E criză!
Ţiganii avuţi recunosc: „Care mai are aur, care mai are bani şi face casă. Înainte nu mai ştiai unde să pui banii, acum nu ştii cum să-i mai strângi”.
„La noi, chiar dacă nu are, nu fură. Muncesc, se duc la Baia, la Alba, stă luni întregi să vândă cazane, vin acasă, îşi mai fac câte ceva. Probleme şi criză este peste tot, dar înainte altfel se făceau banii, mai uşor. Până acum 3-4 ani a fost bine. Era şi bani, era viaţă bună. Unii a prins timpurile bune şi şi-a făcut, alţii a aruncat banii pe haine, pe maşini. Acum muncim doar ca să trăim bine”, ne spune un tânăr pe nume Stănescu.
Vilele noi, cu aer occidental par aduse din altă galaxie în marea orientală de palate. „Au văzut ţiganii cum se lucrează în ţară, în Ardeal, la Cluj, la Târgu Mureş, în Oradea care e super de frumoasă”, zice Dănuţ Stănescu, fiul bulibaşei.
Lumea a treia
În spatele palatelor, pe uliţa desfundată, e sărăcie lucie. Romii neagă că unii au palatul în faţă, dar locuiesc în cocioaba din spate: „Se chinuiesc să o facă şi nu e gata de aia stă în spate. Nu are condiţii să o termine. Trei metri pe patru dacă astea sunt condiţii să trăiască... Uitaţi, câte patru, cinci bordeie făcute în aceeaşi ogradă”, ne explică un alt Stănescu.
„Râde copiii de noi”
Dacă fiul bulibaşei este însurat, dar atât el cât şi soţia lui merg la şcoală, e clar pentru toată lumea care-i trendul! La Şcoala nr. 3, într-o sală de clasă, Lenuţa, Gina, Florica, Mândra, Raveca, învaţă graţie programului „A doua şansă”, cu sprijinul domnişoarei învăţătoare Ana Măşescu.
Sunt soţii şi mame, dar tot îşi fac timp 2-3 ore să vină aici. E drept, nu chiar în fiecare zi. Un puradel se plictiseşte printre bănci. Uneori sunt şi câte 5-6 copii aduşi de pirandele care n-au cu cine-i lăsa acasă.
„Am multă treabă acasă şi vin când pot. Copiii se ia după mine şi eu după ei”, râde una dintre eleve. Copiii unora dintre ele sunt în clasa a IV-a şi o au învăţătoare tot pe dra Ana Măşescu. „Face miştouri de mine că mama merge la şcoală. Râde de mine, de aia nu vreau să mă ajute la lecţii”, ne mărturiseşte o elevă.
În sala vecină, la nivelul al III-lea, lecţia de calculator se îmbină cu cea de gramatică. „Învăţăm să citim, să scriem la calculator şi îmbinăm toate cu probleme de limbă”, ne spune învăţătoarea Livia Gheorghiu (FOTO 4).
„Eu am început Şansa a doua în comunitate. Prin 2005 am făcut cunoscut programul în comunitate, şi le-a plăcut ideea. Prima mea promoţie a apărut la «Viaţa liberă» - 12 băieţi şi cel mai bun elev s-a dovedit a fi Ferdinand Stănescu”.
„Am avut două fete, Irina şi Lucreţia, care au acum carnet de conducere. Mi-au făcut o compunere pe tema de ce aţi venit la şcoală şi ce vă place cel mai mult din ceea ce fac eu. M-au impresionat. Era scrisă cu greşelile de ortografie specifice pronunţiei lor, dar nu au contat cât a contat conţinutul. Am publicat compunerea în Şcoala Gălăţeană”.
„La seria următoare s-au înscris peste 30 şi am mers cu grupe separate. Acum sunt la a cincea serie. Dacă înainte veneau doar pentru un carnet de conducere, acum vor să citească Biblia, să citească la televizor, să completeze CEC-uri, documente, fişe. Vin doar 2-3 ore, acasă nu au timp să înveţe, sunt soţii, sunt mame. Scris, citit, socotit, dar şi un pic de geografie, istorie pe la nivelul IV”, ne explică dna învăţătoare.
„Doamna Livia este o comoară pentru noi, că ne-a învăţat să citim. Eu citesc din Maica Domnului”, ne mărturiseşte cu sinceritate una dintre eleve. Alta pare uşor descumpănită: „Când mai învăţ eu din tot ce ştiţi dumneavoastră?!”.
Bună întrebare. Dar e vremea ţiganilor din Iveşti. Şi ei ştiu să prindă vremea din urmă.
„Kastello”
Album fotografic
Înainte de a le judeca, trebuie să ştiţi că palatele ţiganilor din Iveşti, Lieşti şi Toflea au fost cuprinse într-un album fotografic de arhitectură, intitulat „Kastello. Palate ale romilor din România”, care cuprinde fotografiile celor mai surprinzătoare reşedinţe ale romilor din România.
CITEŞTE ŞI Tradiţii şi opulenţă în neamul căldărarilor - Acasă la preşedintele din Iveşti
