* Aţi privit mereu plini de curiozitate palatele ţiganilor din Iveşti întrebându-vă cum e înăuntru? * Vă invităm în vizită la preşedintele comunităţii de romi din Iveşti, Cezar Stănescu, şi la fiul lui cel mare * Garduri păzite de lei-ţâşnitoare * Scări masive de marmură albă, gresie şi faianţă aduse din Spania şi Italia, arcade, coloane, potop de flori de plastic * Încăperi de zeci de metri pătraţi, decorate în culori tari * Inimioare şi simboluri ale euro şi dolarului pe tavan, aşa cum au pe tavan Carmen Şerban ori Guţă * Monitorizare video şi internet *
La 38 de ani, Cezar Stănescu este preşedintele comunităţii de romi din Iveşti şi împreună cu bulibaşa Ferdinand Stănescu are grijă de viaţa şi de viitorul ţiganilor din Iveşti. E mândru de numele lui de împărat roman, dar a preferat titulatura modernă, de preşedinte, pentru că se potriveşte vremurilor în care trăim. Sună european! E rudă prin alianţă cu bulibaşa.
Pe Cezar Stănescu l-am găsit întâmplător, pe strada principală a cartierului rezidenţial ţigănesc din Iveşti. Am intrat în vorbă cu el fără să ştim cine e. A fost unul dintre puţinii ţigani care, aflând că suntem ziarişti, n-a fugit de noi.
Era îmbrăcat la patru ace pe sub haina elegantă, din piele. Ne-a sărit în ochi cravata prinsă cu un ac de aur masiv (nu placat!), cu portretul lui Mihai Viteazul gravat pe el.
„Umblu la costum de obicei, dar acum am ieşit cu nişte prieteni şi mi-am luat ce-am apucat pe mine”, s-a scuzat, după care a recunoscut că stiliştii îl sfătuiesc ce să îmbrace. În privinţa acelor de cravată, are şi unele gravate cu steguleţe şi cu însemnele UE.
Din vorbă în vorbă, ne-a invitat în biroul său de lucru. Îl întreb dacă e ţigan sau rom şi răspunde scurt: „Noi suntem ţigani. Dar Uniunea vrea să ne schimbe în romi”.
Biroul prezidenţial
Biroul imens, cam cât al prefectului judeţului Galaţi, este la parterul palatului cu turnuleţe în care stă Cezar Stănescu. Construit în ’97, dar modernizat, se încadrează în armata de turnuleţe şi pagode care domină arhitectura locală, dar diferă total de palatul pe care preşedintele i l-a construit, peste drum, fiului său mai mare, Dănuţ.
Biroul preşedintelui, îmbrăcat în gresie şi faianţă, decorat şi mobilat în nuanţe de toamnă - vernil, maro, ruginiu - e plin de vaze înalte, cu flori de plastic, şi a fost creat prin unirea a două încăperi. La masa mare cu scaune domneşti au loc discuţii cu autorităţile, cu poliţia, întâlniri de lucru şi dezbateri pe problemele comunităţii.
L-am întrebat pe preşedinte câţi romi sunt în comunitate şi ne-a răspuns fără să clipească: 1.400 cu drept de vot.
Cezar Stănescu nu-şi ascunde fidelitatea faţă de PSD şi respectul profund pentru preşedintele Ion Iliescu: „Preşedinte ca Iliescu n-o să mai avem noi...”.
E dezamăgit că Mădălin Voicu n-a călcat niciodată pe aici, în Iveşti, deşi a fost invitat. Cât despre deputatul romilor, Nicolae Păun, care şi-a şi câştigat mandatul parlamentar pe voturile ţiganilor din Iveşti, altă dezamăgire!
Ce face un preşedinte?
Să nu vă închipuiţi că treaba unui preşedinte de comunitate romă e uşoară. „I-am ajutat pe ţiganii săraci să-şi tragă curent, ne-am dus la Prefectură, la Consiliul Judeţului, la directorul Aramă, de am negociat şi celor săraci să le facă deschiderea de curent la un preţ mai mic. Şi li s-a dat aprobare. Mulţi au apă trasă de la Primărie şi eu i-am ajutat. Toată comunitatea are gaz metan. I-am învăţat să facă acte pentru terenurile cumpărate: nu da banii, 100-300 de milioane, de unde ai, de unde nu-i ai! Du-te la notar, fă acte. Că românul dacă se întoarce, degeaba ai doi martori că hârtia de mână nu e valabilă în faţa instanţei”, spune Cezar Stănescu.
Întreb de datoriile romilor şi ne întreabă de datoriile uriaşe de care au fost iertate companii sau firme ale potentaţilor zilei. Are stofă de preşedinte!
Educaţie şi stil
Cezar Stănescu învaţă în cadrul programului „A doua şansă”. Este în anul IV, iar soţia lui în anul II. Nu el o meditează pe soţie la lecţii, ci Fernando, băiatul cel mai mic, care e în clasa a III-a. Fiul cel mare, Dănuţ, e în clasa a VIII-a, dar are deja palatul lui, peste drum de palatul tatălui.
Cele două fiice gemene, Elena şi Irina, sau pe numele lor ţigăneşti Rândunica şi Liuba, i-au dăruit deja lui Cezar Stănescu doi nepoţi. Sunt la casele lor, construite de ginerii aleşi de tată.
„Sâmbăta şi duminica nu petrecem, învăţăm”, spune preşedintele convins de importanţa şcolii. A încercat să le insufle şi romilor interesul pentru educaţie şi stil.
„În cartier sunt maxim 160 de case, palate cum zici dumneata, dar mai sunt şi unii săraci, cu câte două, trei bordeie în curte, care n-are de niciunele, casă între case, cu gard între garduri sau fără gard”.
„Nu ar fi trebuit să se dea locuri în faţă, la stradă, celor care n-are posibilităţi. Ajung săracii în faţă şi bogaţii în spate. Le şi spun: nu pune fusta pe gard! Îmi pare rău că nu-s toate aranjate cum e aici. Degeaba ai casă, degeaba ai masă şi eşti îmbrăcat dacă nu ai curte frumoasă şi curată!”, spune Cezar Stănescu.
Citeşte AICI şi Stilul Stănescu – Palatul tatălui, palatul fiului
