* Primăriile nu şi-au alocat fonduri pentru achiziţia de mere * Furnizorii sunt foarte greu de găsit, din cauza condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească fructele * Pentru decontare, la APIA trebuie depus un morman de hârtii * Deşi e noiembrie, niciun măr nu a ajuns în şcolile din judeţ *
Suntem deja în luna noiembrie şi, conform legii, elevii şi preşcolarii ar fi trebuit să primească un măr în fiecare zi, timp de trei luni, programul fiind derulat cu finanţare europeană în ideea încurajării unei alimentaţii sănătoase.
Adevărul e că în nicio şcoală din judeţ nu a ajuns vreun fruct în anul acesta şcolar. Mai trist e însă faptul că nici până la sfârşitul anului nu sunt şanse să se întâmple acest lucru.
Legislaţia pare să fie făcută în aşa fel încât nimeni să nu se preocupe prea serios de această problemă, deşi UE e dispusă să pună la bătaie peste 10 milioane de euro la nivel naţional.
Consiliul Judeţului a „descentralizat” sarcina
Aşa cum se ocupă şi de programul „Lapte şi corn”, Consiliul Judeţului ar fi prima instituţie care e abilitată să se ocupe de „Mere în şcoli”. Dar, conform legislaţiei în vigoare, CJ poate delega sarcinile către primării în virtutea descentralizării.
„Nu deţinem finanţarea pentru derularea proiectului, ca urmare am cerut fiecărei primării să se ocupe de el. Noi am primit recent instrucţiuni noi cu privire la creşterea preţului pe un măr de la 0,30 la 0,31 de lei şi aşteptăm publicarea caietelor de sarcini”.
„Fiecare primărie trebuie, în funcţie de suma necesară, fie să organizeze licitaţie, fie să achiziţioneze direct. Oricum, în lege este stipulat că în cazul în care lipsesc fondurile, derularea programului se poate amâna până la 1 ianuarie anul viitor”, ne lămureşte directoarea Direcţiei tehnice din cadrul CJ, Paula Simion.
„Banii se rambursează greu, nu-mi vine să mă mai încurc”
În momentul în care am luat legătura cu primarii, am constatat că programul nu are mari şanse să se deruleze normal prea curând. De exemplu, în comuna Lieşti există două livezi care ar fi putut să asigure necesarul de mere fără probleme. Asta în condiţiile în care legislaţia n-ar fi fost făcută în aşa fel încât să nu poţi da mere din Lieşti la Lieşti, ci să fii nevoit să le aduci din import.
Primarul Iulian Boţ susţine că anul trecut, în iunie, le-a dat elevilor mere, timp de două săptămâni, dar bineînţeles că le-a luat din import. Problema a fost însă alta, banii a reuşit să-i achite la furnizorului abia în septembrie şi de-abia de acum încolo începe să facă demersuri să şi-i recupereze.
„Să se ocupe Guvernul de programul acesta, că el l-a conceput aşa prost. Noi nu am prevăzut sume în bugetul pe 2010 pentru acest lucru. Le-am dat mere elevilor, am făcut analize peste analize, ca să fie bune, am depus dosarul la APIA şi mă scarpin în cap, că banii nu au venit nici acum”.
„Am luat mere din import, pentru că furnizorii de mere româneşti nu îndeplinesc condiţiile. Nu că nu ar fi bune fructele, dar atâta vreme cât banii se rambursează aşa greu, nu-mi mai vine să mă încurc”, spune primarul Iulian Boţ.
„Am bani, n-am furnizor”
La Tuluceşti, altă situaţie: „Am găsit resursele financiare. Am postat anunţ de achiziţie pe SEAP, dar nu am găsit furnizor care să dea mere la preţul acesta, în condiţiile stipulate de lege. Mai aşteptăm”, ne spune primarul Petrică Bratu.
La Tg. Bujor, banii şi apoi licitaţia
Primarul de la Tg. Bujor, Ştefan Arfire, ne-a spus cu totul altceva decât ne-au spus ceilalţi: „Cum să fac licitaţia sau achiziţia, dacă n-am bani de la APIA? Am făcut documentaţia, am depus-o, aştept banii şi apoi postez pe SEAP. Noi avem în zonă distribuitori cu mere chiar din Tg. Bujor. Important este să se înscrie la licitaţia electronică”.
„Procedura e complicată”
Cum informaţiile primite de la primari sunt mai mult decât contradictorii, am luat legătura şi cu cei de la Agenţia de Plată şi Intervenţii în Agricultură, ca să ne putem lămuri. Aici am aflat că fiecare primar a fost informat pe îndelete despre derularea acestui program, despre paşii pe care trebuie să-i facă.
„Procedura e complicată, dar am trimis documente. Problema e că primăriile nu au bani. Altă problemă e faptul că nu sunt furnizori care să îndeplinească toate condiţiile. Nici măcar cei cu mere din import”.
„Trebuie să aibă condiţii de depozitare. Trebuie spălate, trebuie făcute analize, trebuie împachetate, trebuie să nu aibă pete, fiecare măr trebuie să cântărească între 90 şi 140 de grame. Şi mai trebuie şi transportate”.
„Toate acestea la un preţ de 0,31 de lei. Cine credeţi că poate aşa ceva? Cum sunt încurajaţi producătorii români?”, ne spune directorul APIA Dumitru Buţurcă.
Hârtii peste hârtii
De la responsabilul de program din cadrul instituţiei, Renato Tatoli, aflăm şi câte ceva din paşii complicaţi care trebuie făcuţi ca primăriile să-şi recupereze banii:
„Primăriile trebuie să achiziţioneze merele din bugetul local, după ce au depus o cerere de aprobare. În maxim trei luni de la achiziţionarea merelor trebuie să vină cu o cerere de plată, însoţită de o serie de documente, dovada plăţii, analizele de la Direcţia Sanitar-Veterinară, adresă de la ISJ cu numărul de elevi şi de zile în care s-au dat mere etc. Noi facem o inspecţie a documentelor şi abia apoi aprobăm, dacă au toate hârtiile în regulă. În maxim 3 luni de la aprobarea noastră, ar trebui să vină şi banii”.
Într-adevăr, procedura pare foarte încâlcită şi dacă ţinem cont că guvernul se bazează întâi pe banii primăriilor care nici n-au cu ce să-şi plătească angajaţii, putem spune că „Mere în şcoli” e un program care nu încurajează, ci descurajează ajungerea fructelor la elevi.
Sunt nişte bani pe care am putea foarte uşor să-i obţinem de la UE, dar ne dăm singuri peste mână. Între timp, livezile româneşti, inclusiv cele gălăţene gem de mere pe care elevii ar putea să le consume zilnic.
