- Albumul de artă "Frații Georgeta Arămescu-Anderson și Constantin-Emil (Ticu) Arămescu"
Anul acesta s-au împlinit 30 de ani de la trecerea în eternitate a pictoriței Georgeta Arămescu-Anderson (1910-1994) și 110 ani de la nașterea fratelui său, sculptorul Constantin-Emil (Ticu) Arămescu (1914-1966), ambii, la bază, cu studii și doctorate în Științe Juridice, stabiliți după cel de-Al Doilea Război Mondial în SUA, țară unde, la o vârstă destul de târzie, și-au descoperit vocația pentru artă, afirmându-se și devenind cunoscuți în peisajul culturii americane prin nota profund românească a lucrărilor prezentate în expoziții. Cinstindu-le memoria, istoricul și criticul de artă Corneliu Stoica le-a consacrat un album de artă, apărut la Editura "Axis Libri" a Bibliotecii "V. A. Urechia".
Ca și alte albume ale autorului, dedicate plasticienilor Mihail Gavrilov, Eugen Holban, Silviu Catargiu, Marcel Bejan, Gheorghe Mihai-Coron, Gheorghe Suciu, Sterică Bădălan, Gheorghe Nour, Constantin Adrian (Cornel) Corcăcel, Neluș Oană, și acesta are formatul 20x22 cm și este tipărit pe hârtie cretată, cu coperte din carton dublu cretat, laminat. Albumul cuprinde texte de prezentare monografică a celor doi artiști, un grupaj fotografic de mare valoare documentară, trei interviuri acordate autorului, în 1968 și 1979, de pictorița Georgeta Arămescu-Anderson, o secvență epistolară care conturează istoria donației Arămescu făcută Muzeului de Artă din Galați, antologie critică, bibliografie, rezumate în limbile franceză și engleză, fișa "De același autor" și este ilustrat cu 160 de reproduceri color după lucrări originale ale celor doi artiști.
Biografia fraților Arămescu este conturată de Corneliu Stoica în linii precise, informațiile oferite ajutându-l pe cititor să urmărească parcursul devenirii lor în ceea ce acesta a avut un rol esențial și care i-a condus spre îmbrățișarea artei. Georgeta Arămescu, căsătorită în 1947 cu colonelul Pierson Anthony Anderson, expert în electronică și radiocomunicații, aflat în misiune militară la București, frecventează în anii 1953-1956 o faimoasă școală de artă din New York (Students League of New York), care în timpul verii își desfășura cursurile în Woodstock. Aici l-a avut profesor și pe Hans Hofmann, pictor cu care s-au format principalii reprezentanți ai expresionismului abstract și ai gestualismului. Începe să expună din 1953 și un an mai târziu își organizează prima expoziție personală, urmată de altele. În 1960, împreună cu alți cinci pictori înființează grupul "Șase pictori abstracți din sudul Floridei", care introduc în Miami pictura abstracționistă și gestică. Imprimă lucrărilor sale o notă specific românească, inspirându-se din arta populară, din iconografia, frescele medievale și miniaturile românești. În 1968 este invitată de Comitetul de Stat pentru Cultură și Artă cu o expoziție în România, prezentând lucrări ale sale și ale fratelui său, decedat pe 19 aprilie 1966. Succesul este răsunător.
Constantin Arămescu, ajuns în 1948 în America, practică mai întâi arta fotografiei și a filmului documentar, un timp a fost consilier juridic la Biblioteca Congresului din Washington, se specializează în electronică, simte imboldul artei, creează așa-numitele "sculpturi electronice", construite din piese ale aparatelor de radio și televiziune sau ale mașinilor de tăiat iarba, descoperă lemnul plajelor Floridei, realizează seria "obiectelor găsite", ca mai apoi să ajungă la sculpturile de inspirație românească, în special coloane cioplite în stilul artei noastre populare, al stâlpilor de pridvor și al porților transilvănene, cărora critica americană le găsește similitudini cu cele ale lui Brâncuși. Încetează din viață la numai 52 de ani, lăsând moștenire o operă care însumează 175 de lucrări, create doar în șapte ani.
Comentariul lucrărilor celor doi artiști este făcut cu pertinență, monografistul scoțând în relief specificul creației celor doi frați și originalitatea stilului lor în contextul artei americane contemporane, iar cele trei interviuri cu pictorița Georgeta Arămescu-Anderson, purtând ca titluri "Comorile românești au fost rezervorul și seva inspirației noastre", "Reîntâlnire cu orașul natal" și "Prin creația mea încerc să aduc un omagiu pământului natal", lămuresc multe aspecte ale vieții, activității și operei lor, zămislită dincolo de Ocean cu dorul Țării natale în suflet, continuând "tradițiile românești din dorința de a face țara cunoscută străinilor și de a îmbogăți patrimoniul artei universale cu contribuția și comorile românești" (p. 32).
Dorința ambilor frați Arămescu a fost ca opera lor să fie integrată în circuitul artei românești, drept pentru care pictorița, în 1968, a făcut mai multe donații Muzeului Național de Artă al României și muzeelor de artă din Iași, Cluj-Napoca, Galați, Craiova și Dorohoi. În urma decesului soțului său, la 2 aprilie 1972, artista, neavând moștenitori, se gândește să doneze României lucrările ei și ale fratelui. Textul "Donația Arămescu, un act de înalt patriotism" este revelator pentru a cunoaște demersurile făcute cu oficialitățile din România și rolul pe care autorul acestui album l-a avut la acea vreme, ca inspector la Comitetul Județean pentru Cultură și Artă, în aducerea la Galați a colecției Arămescu, corespondența cu pictorița fiind o dovadă în acest sens. "Relativ destul de repede, dorința noastră, scrie Georgeta Arămescu-Anderson în scrisoarea datată Miami, 15 august 1972, cu ajutorul dumneavoastră, s-a realizat și vă mulțumesc din suflet pentru interesul ce l-ați depus pentru buna reușită a acestui eveniment cultural, care ne face cinste și nouă, și Galațiului nostru de naștere, și dumneavoastră care ați pornit roțile în această direcție".
Aprecierile din "Antologie critică", aparținând lui Bernard Davis, directorul Muzeului de Artă Modernă din Miami, și criticilor de artă români Petru Comarnescu, Virgil Mocanu, Negoiță Irimie, Val Gheorghiu, Nicu Filip, Adrian Petringenaru, Mariana Tomozei Cocoș și Ana Mirea, bibliografia, rezumatele în limbile franceză și engleză, fișa autorului și 160 de reproduceri color și alb negru după opere originale ale celor doi artiști, majoritatea din colecția Muzeului de Artă Vizuală din Galați, completează cele 200 de pagini ale acestui album de artă, un prețios instrument care vine în ajutorul celor care doresc să cunoască opera și contribuția celor doi artiști la îmbogățirea zestrei artei românești și universale.
