În urmă cu câțiva ani, cu ocazia unei documentări, am aflat informații inedite despre Catedrala din orașul Bălți, ctitorie a episcopului Visarion Puiu. Şi mi-am dorit să pășesc în somptuoasa ctitorie-catedrală din Bălți, locaș zidit cu multă jertfă, pe vremea când Basarabia dintre Prut și Nistru redevenise parte a Moldovei istorice, după unirea din 1918 cu Țara Mamă.
Am poposit la Bălți, în modestul și cochetul sediu administrativ al noii și vechii Episcopii de Bălți, continuatoarea Episcopiei Hotinului, unde ne-a fost gazdă Preasfințitul Părinte Antonie, episcopul Eparhiei. Am ajuns în ținutul înstrăinat într-o delegație a Societății Naționale a Femeilor Ortodoxe din România - Filiala Galați, la invitația suratei din stânga Prutului. Ne-am bucurat de frumusețea și entuziasmul care pluteau în aer, la Festivalul de Port Popular "Iia românească în fiecare casă", a IV-a ediție, despre care am relatat deja.
Locul întâlnirii românilor de o parte și de alta a Prutului, la festivalul de tradiții, a fost în bulevardul Burebista nr. 10, unde - cu un an în urmă - a fost pusă piatra de temelie pentru o altă Catedrală, necesară ca aerul noii și vechii Eparhii de Bălți. Sfântul Altar va face parte din viitorul Ansamblu Episcopal Bălți (care mai cuprinde Sediu episcopal, Centru pastoral-cultural, Clopotniță, Agheasmatar, Monument), cu hramurile "Duminica Tuturor Sfinților", "Sfântul Ierarh Nicolae" și "Sfântul Ierarh Nectarie de la Eghina". Fonduri nu sunt, la fel ca acum un veac, când episcopul Visarion Puiu ducea grija zidirii Catedralei din Bălți. "Ne punem speranța în bunul Dumnezeu pentru a avansa lucrările la zidirea viitoarei Catedrale a Episcopiei de Bălți, această eparhie fiind continuatoarea fostei Episcopii a Hotinului, reînființată de vrednicul de pomenire Episcop Visarion Puiu în 1923, după constituirea României Mari, pe jertfa înaintașilor noștri", ne-a reamintit gazda.
De patrimoniu beneficiază Patriarhia Rusă
Deși se fac demersuri de zeci de ani pentru revenirea patrimoniului bisericesc al Eparhiei de Bălți, deocamdată soluțiile trenează. I-a fost recunoscută legitimitatea la CEDO, dar de patrimoniul lăsat de Visarion Puiu și urmașii săi beneficiază eparhia subordonată Patriarhiei Ruse.
Între întâlnirea cu Părintele Episcop Antonie și deschiderea Festivalului de Tradiții, am dat fuga la frumoasa Catedrală a orașului. Catedrala "Sfinții Împărați Constantin și Elena" din Bălți era zidită acum o sută de ani drept simbol al jertfei celor căzuți în Primul Război Mondial, după cum preciza Principele Carol al II-lea, la ceremonia de punere a "petrelor" de temelie din 15/28 septembrie 1924, sfințirea fiind făcută abia în iunie 1935.
Dinspre curtea facultății din Bălți, admirăm cupolele rotunde, albastre ale centenarei Doamne, care se confundă cu seninul cerului. Plan triconc, cupole ce ne duc cu gândul la Sfânta Sofia din inima fostului Bizanț, Catedrala lui Visarion Puiu este o "poartă a Cerului", deschisă de Dumnezeu, pentru noi, aici, pe pământ... Pășim în interiorul sfântului locaș printr-un pridvor generos, cu două niveluri, susținut de arcade semicirculare, sprijinite de coloane în torsadă... Exteriorul - somptuos. Biserica îmbină elemente ale stilurilor bizantin și neobizantin. La interior, pe un fond albastru, au fost pictați, după 1990, sfinți... Nu am avut voie să facem fotografii în interior, ne-am mulțumit cu ce am văzut și ce am citit.
"Petrele de temelie" de acum un veac
Ce entuziasm a fost la punerea "petrelor de temelie", în 15/28 septembrie 1924, pentru zidirea Catedralei, capelei și reședinței episcopale din Bălți, am aflat din relatarea ierodiaconului Laurențiu Busuioc, în periodicul Biserica Ortodoxă Română, din noiembrie 1924.
În anii aceia de biruință, mare oaspete la istoricul eveniment a fost Patriarhul Damianos al Ierusalimului, care revenise pe pământul românesc după 200 de ani de la ultima vizită la noi a unui patriarh al Țării Sfinte. De vârstă înaintată, prezența "bătrânului Patriarh" - însoțit de Dositei al Sevastiei - era considerată una imposibilă, relatează cronicarul. Nu lipseau Mitropolitul Primat Miron Cristea, Mitropolitul Pimen al Moldovei, fost Episcop al Dunării de Jos, Episcopul Lucian al Romanului, Arhiepiscopul Gurie al Chișinăului, care - mai întâi - a întâmpinat alaiul în mai vechea Catedrală "Sfântul Nicolae" din Bălți.
De la gara Pământeni (cum s-a mai numit oraşul negustoresc Bălți) și până la locul viitoarei Case a Domnului, "poporul - care nu credea că Patriarhul Ierusalimului poate veni la Bălți - se închina respectuos Sanctității Sale, iar elevii școalelor aruncau în cale flori și rămurele de frunze".
Un alt oaspete a fost Principele Carol al II-lea, care a ajuns în jurul orei 11.00, cu un alt tren. Plus "poporul" credincios al lui Hristos din "zece sate din apropiere", țărani înveșmântați în frumoase haine de sărbătoare.
Periodicul sinodal consemnează că, după sfințirea locului, episcopul Visarion Puiu i-a recomandat Patriarhului de Ierusalim pe protosinghelul Melchisedec Dumitriu și protosinghelul Gherasim Grecu, pentru a fi avansați la rangul de arhimandriți, cei doi ajutându-l pe episcop să pună început Eparhiei de Bălți.
Binecuvântarea Patriarhul Damianos al Ierusalimului
Patriarhul de Ierusalim a binecuvântat Crucea care marca viitorul Sfânt Altar, cu hramul "Sfinților Împărați Constantin și Elena, care sunt și patronii Capitalei București". A urmat citirea actului de sfințire, așezat, potrivit rânduielii Casei Domnului, la temelia viitoarei zidiri Catedrale, "peste care Principele Caroll al II-lea pune cimentul tradițional, iar Patriarhul Damianos, mitropoliții și episcopii stropesc cu apă sfințită".
Câtă speranță nutrea Mitropolitul Primat Miron Cristea, în acel context... "Vechile alcătuiri ale unei stăpâniri străine au dispărut. S-a sfărâmat zidul care-i despărțea pe frați. Astăzi, neamul românesc răsuflă larg în noile granițe și începe să zidească - pe temelia străbunilor - altare mărețe ca semn al păcii și al civilizației. Hotinul a fost și înainte străjerul credinței și neamului nostru și tot așa trebuie să rămână în viitor".
Au urmat la cuvânt și alți înalți oaspeți, dar ne rețin atenţia cuvintele episcopului Visarion Puiu, care sublinia că, după Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, s-a pus în aceste locuri "un semn vădit al stăpânirii noastre naționale. Căci dacă împărați și tronuri se schimbă ori se sfarmă, credința rămâne izvorul vecinic din care omenirea va sorbi mereu puteri noi de viață, iar zidurile bisericești dăinuiesc în ciuda vremurilor și a tuturor curentelor potrivnice lui".
După sfințirea Catedralei din Bălți, înalta adunare sobornicească a pornit spre "o ridicătură" din fața gării Pământeni, unde a fost sfințit locul pentru Biserica episcopală și a fost pusă temelia viitoarei reședințe a Episcopiei de Bălți.
Epilog, o sută de ani mai târziu
Astăzi, la o sută de ani de la acest eveniment istoric, Episcopia de Bălți, parte a Mitropoliei Basarabiei aflată în jurisdicția Patriarhiei Ortodoxe Române, se confruntă cu același probleme ca acum un veac. Se fac planuri de nouă mănăstire. Istorica Ană - Basarabia are nevoie de voievozi credincioși și darnici, de un alt Manole, de calfe și zidari...
Ce rezonanță au acum zicerile vizionare ale lui Carol al II-lea... "Iată, noi zidim biserici, înainte de a ridica cazărmi și o fabrică de tunuri. Și dacă, alături de noi, un popor mare se distruge prigonind credința și necistind bisericile, noi ridicăm alta..."
Și de n-ar fi credința, nădejdea și dragostea, urmașa Episcopiei Hotinului ar părea mai săracă decât decât era la mijlocul veacului al XVIII-lea, pe când Amfilohie, primul episcop al Episcopiei Hotinului, sufragană a Mitropoliei Proilaviei - hirotinit la 1767 - scria cu amar într-o scrisoare adresată arhimandritului Zosima, starețul Lavrei Pecerska din Kiev, că i-a fost încredințată de către Daniil al Proilaviei, "puțina episcopie di păstorire a roabei cetăți a Hotinului, între care oaia petrece dimpreună cu lupul", reținem de la părintele Mircea Păcurariu.
Vizionară descriere... Adevărată și nedreaptă poveste, care pare nesfârșită, trăită de stră-strămoșii noștri, conștienți că împotriva tăvălugului vremii e nevoie de întărirea credinței și a conștiinței de neam din veac în veac, din neam în neam...
