Înaltpreasfințitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, a săvârșit recent o slujbă de pomenire, în așezarea brăileană Târlele-Filiu, la casa părintească a Sfântului Dometie cel Milostiv de la Râmeț. Au fost înălțate rugăciuni arhierești pentru Ioan și Filofteia Manolache, viitoarea monahie Filotimia, părinții Sfântului Dometie, pentru sora Sfântului - maica Eudoxia, pentru toți cei știuți și neștiuți.
Care este legătura Sfântului Cuvios Dometie, rămas în conștiința Biserici drept „Apostolul moților”, cu Eparhia Dunării de Jos? Amintirea și comemorarea au legătură cu copilăria Sfântului, canonizat în ședința Sfântului Sinod al BOR din 4 februarie 2025, între cei 16 cuvioși, martiri și mărturisitori români.
Smeritul călugăr este un muntean strașnic, „un meteorit care a traversat ca un fulger veacul și pământul țării”, cum l-a văzut de pr. prof. Ion Buga. S-a născut pe 13 octombrie 1924, la Mărculeşti, judeţul Buzău, cu numele Stelian. Era al patrulea prunc, între cei doisprezece copii aduși pe lume în casa lui Ioan și Filofteia Manolache. Împrejurări istorice neprielnice au făcut ca familia să se mute în așezarea Târlele-Filiu, județul Brăila, parte a Eparhiei Dunării de Jos. (În 2001, sora părintelui Dometie, fratele și comunitatea ortodoxă brăileană au refăcut casa părintească a arhimandritului Dometie)
În 1937, la vârsta de 13 ani, copilul era înscris la Seminarul Teologic „Chesarie Episcopul” din Buzău, unde a studiat opt ani. Credința și dragostea de carte și de Biserică au făcut ca adolescentul să termine cursurile, în 1945, ca șef de promoție. Din locurile natale, Stelian își îndreaptă pașii spre București, înscriindu-se la Institutul Teologic, unde l-a avut coleg, în primii trei ani de studenție, pe viitorul Mitropolit al Ardealului, Antonie Plămădeală (Leonida, pe numele de mirean). În această conjunctură, între cei doi tineri s-a legat o frumoasă prietenie. Însuși Mitropolitul Antonie (născut la 17 noiembrie 1926, Stolniceni, județul Lăpușna, Republica Moldova - 29 august 2005, Sibiu, Mănăstirea Sâmbăta de Sus, România) recunoaște că era între ei și o „rivalitate”, dar una ziditoare. Stelian Manolache a absolvit Teologia cu 10, licența tratând „Mărturisirea ortodoxă a lui Petru Movilă. Studiu istorico-exegetico-dogmatic”, sub îndrumarea părintelui profesor Dumitru Stăniloae.
Despre această perioadă a studenției, petrecută în București, în anii tulburi 1945-1949, ne-a lăsat mai multe informații însuși Mitropolit Antonie Plămădeală (1982-2005), basarabean care a trecut Prutul, în contextul ruperii Basarabiei de trupul României Mari și ocuparea de către regimul stalinist. „Ne cam luptam, mai pe știute, mai pe neștiute, pentru locul întâi între cei 350 de studenți din anul nostru...”, recunoaște Mitropolitul Antonie.
Leonida Plămădeală relatează că, în studenție, fiind ales președinte al Societății Studenților Teologi și membru în Oficiul universitar al Universității din București, nu prea mai găsea timp „să aprofundeze cursurile”. În aceste împrejurări, „îl rugam pe Stelian să învețe și pentru mine și întdeauna o făcea cu plăcere”, deși tânărul Stelian - întâi de toate - „învăța pentru dânsul” și învăța foarte bine. În diminețile cu examen, cei doi prieteni mergeau într-una din sălile libere ale cantinei de la Căminul „Matei Voievod”, unde Stelian - cu voce tare - „făcea o repetiție generală” a materiei de examen, „iar eu ascultam, plimbându-mă”. Astfel, „își făcea bine lui, dar - în același timp și fără efort suplimentar - îmi făcea bine și mie”, relatează Antonie Mitropolitul.
Atmosfera de la fostul Institut Teologic era una de mare efervescență, cei doi prieteni, și nu numai, având profesori între profesori, de mare valoare academică. De exemplu, părintele Sfânt Dumitru Stăniloae (1903-1993, canonizat tot între cei 16) venise de la Sibiu la București, unde a preluat Catedra de Mistică și Ascetică de la poetul, ziaristul și teologul Nichifor Crainic, martirul și mărturisitorul de mai târziu.
(Va urma)
