“Deschisul cărţii” este o înşelătorie

Scris de Maria Stanciu

Sâmbătă, 30 Iunie 2012 00:00

Foto: Foto: M. Stanciu

- Creştinul, rugătorul la Dumnezeu, trebuie să fie împăcat cu ideea că toate vin de la Dumnezeu-Creatorul şi a Atotţiitorul prin preot - aducător de har divin. Au fost şi vremuri în care a dominat mentalitatea că Biserica este retrogradă şi trebuie eliminată din viaţa noastră şi atunci nu se mai apela la ajutorul preoţilor. Or astăzi ne dăm seama că sunt boli care se vindecă pur şi simplu prin minuni, prin rugăciunea preoţilor şi a creştinilor, încât o colaborare între preoţi şi medici este necesară mai mult ca oricând. Astăzi, mentalitatea privind Biserica s-a schimbat, atât a celor din Sănătate, cât şi a celor din Armată care colaborează cu Biserica şi care au sorţi de izbândă doar slujind la căpătâiul bolnavului împreună. În Armată avem o foarte bună organizare bisericească, la fel în spitale, unde au fost făcute capele, biserici şi unde bolnavul poate să găsească un moment de linişte sufletească, unde poate să-şi încredinţeze gândurile şi temerile lui Dumnezeu, atunci când oamenii nu-i mai dau nicio speranţă. Au dispărut atitudinile de împotrivire care existau faţă de Biserică şi de preoţi şi ne bucurăm că este aşa.

- Potrivit tradiţiei, la slujba Sfântului Maslu, creştinele vin cu inimă bună, cu ulei, cu faină, cu lumânări şi cu un pomelnic pentru cei vii, pentru că la această slujbă sunt pomeniţi cei vii. Mai aduc adeseori hainele celor bolnavi, dar bine este să fie aduşi bolnavii, fiindcă mesajul evangheliei este clar: „Este cineva bolnav între voi, să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru el, ungându-l cu undelemn în numele Domnului”, ne recomandă Apostolul Iacov (5,14). S-a încetăţenit în bisericile noastre acest obicei nu tocmai frumos, de a aduce la rugăciune obiecte de îmbrăcăminte ale bolnavilor, bluze, eşarfe. Am întâlnit şi obiecte intime, ceea ce este mai mult decât jenant!... Ar trebui să ştim că în Biserică sfinţim omul, ne rugăm pentru omul bolnav, nu pentru lucrurile lor, nici pentru morţi. Sigur, putem să-i pomenim în pomelnic pe cei dragi din familie sau dintre prieteni, dar faptul că aducem nişte haine sau obiecte pe care le deţin persoanele nu înseamnă mare lucru. La Sfântul Maslu trebuie să vină persoana respectivă, fiindcă noi punem mare accent pe prezenţa celui care este pomenit, care trebuie să participe şi el la rugăciune.

- “Deschiderea cărţii” este o escrocherie - şi să mă iertaţi ce vă spun, dar acest cuvânt caracterizează cel mai bine atitudinea celor care fac astfel de lucruri reprobabile. În Biserică nu ghicim şi nu mergem pe pronosticuri făcute la întâmplare, după culoarea scrisului - roşu sau negru - sau a vinietei de la pagina la care se deschide Evanghelia sau Molitfelnicul sau altă carte de rugăciuni. Vindecarea se face prin credinţa puternică a celui bolnav, prin rugăciunea şi credinţa preoţilor care se roagă pentru cei bolnavi. De aceea, nu e bine ca în biserică să îngăduim o aşa abatere. Deschisul cărţii este o practică pe care numai persoane fără frică de Dumnezeu, fără credinţă şi conştiinţă preoţească o fac. Este din capul locului o înşelătorie prin care luăm banii credincioşilor fără să merităm şi care trebuie întru totul exclusă din viaţa Bisericii. Biserica - prin slujitorii ei, prin creştinii ei - nu ghiceşte, Biserica se roagă.