În România, ultima epidemie cauzată e virusul West Nile a avut loc în anul 2010 * Pentru că nu există vaccin şi nici tratament specific, medicii sunt nevoiţi să trateze în funcţie de simptome
Schimbările climatice care nu ne-au ocolit nici pe noi în ultimele decenii şi care par să se intensifice din ce în ce mai mult de la an la an au favorizat apariţia în ţara noastră a unor boli infecţioase specifice altor zone de pe glob. Un exemplu al unei astfel de afecţiuni, despre care s-a vorbit mai ales în ultimii ani, este infecţia cu virusul Nilului de Vest (West Nile).
Cum se manifestă, însă, afecţiunea dată de acest virus şi ce ar trebui să facem în cazul în care suspectăm că noi sau cineva cunoscut nouă suferă de o encefalită sau meningoencefalită determinată de înţepătura unui ţânţar?
Când mergem la medic?
Primele simptome date de infecţia cu virusul West Nile nu sunt deosebit de specifice. Pot apărea greaţa, vărsăturile, febra, durerea de cap şi alterarea stării generale de sănătate.
„Spre deosebire de alte tipuri de meningite, în marea majoritate a cazurilor de infecţie cu West Nile evoluţia este una favorabilă. Când infecţia avansează, apar şi alte simptome care ne trimit cu gândul la o posibilă encefalită sau la o meningoencefalită. Durerile de cap se intensifică devenind insuportabile, ceafa este rigidă şi apar frisoanele cauzate de febră. Toate aceste simptome se amplifică dacă bolnavul se află în apropierea unei surse de lumină, indiferent că aceasta este naturală sau artificială. Netratată imediat, infecţia duce la dezorintarea în timp şi spaţiu, la tulburări de cunoştinţă, la comă şi chiar la deces”, explică dr. Mihaela Debita, directorul Spitalului Clinic de Boli Infecţioase Galaţi.
Fără vaccin şi tratament specific
Pentru că nu există vaccin care să prevină infecţia şi nici tratament specific, este foarte important să luăm anumite măsuri de prevenire. „Trebuie să purtăm haine cu mâneca lungă dacă ieşim seara din casă. Folosirea spray-urilor împotriva ţânţarilor este o altă opţiune. Este indicat, de asemenea, ca ferestrele să fie prevăzute cu plase fine. Dacă locuim în apropierea unor bălţi se impune asanarea acestora. Ca o responsabilitate pentru autorităţile locale este şi stropirea cu insecticid a zonelor cu verdeaţă precum şi a gospodăriilor în care se cresc animale”, adaugă dr. Debita.
De unde vin ţânţarii purtători?
Nu se ştie exact cum a ajuns la noi acest virus. West Nile este foarte des întâlnit în Egipt, Iordania, Israel, Orientul Mijlociu, India şi în câteva foste state ale Uniunii Sovietice. Autorităţile au identificat ca posibile cauze ale răspândirii virusului vijeliile, păsările migratoare sau diferite mamifere mari şi mici.
„Circuitul virusului este de la păsări la ţânţari şi iar la păsări. În acest ciclu pot fi implicate şi alte mamifere, incluzând aici şi omul. Deşi infecţia este transmisă prin înţepătura ţânţarilor, insectele preiau virusul de la păsări. Din acest motiv, este foarte importantă curăţarea coteţelor şi vaccinarea conformă a părăsilor”, ne-a mai spus sursa noastră.
De la înţepătură pot trece între trei şi 15 zile până ce apar simptomele. În această perioadă asimptomatică, are loc incubaţia virusului.
Program de supraveghere la nivel naţional
În România, prima epidemie cu West Nile a fost confirmată în anul 1996. Anul următor a fost implementat un sistem de supraveghere şi protecţie în judeţele riverane Dunării. Perioada vigilentă este curpinsă între lunile mai şi octombrie. În anul 2009, ca urmare a apariţiei unui număr tot mai mare de cazuri la om, sistemul de protecţie s-a răspândit şi la nivelul celorlalte judeţe.
În anul 2010, România a trecut printr-o nouă epidemie cauzată de infecţia cu virusul West Nile. În 2007, 2010 şi 2011, în Galaţi s-a înregistrat câte un caz confirmat de infecţie cu West Nile. Anul acesta, până în prezent, nu a fost confirmat niciun caz în judeţul nostru.
Prima condiţie pentru confirmarea infecţiei este prezenţa febrei. „Medicul va preleva şi o probă de lichid cefalorahidian de la pacient pe care îl va trimite către Institutul Cantacuzino, în vedera confirmării sau a infirmării infecţiei. Trebuie spus că orice caz suspect se raportează către Direcţia Judeţeană de Sănătate Publică în cel mult 24 de ore, deoarece reprezintă o urgenţă epidemiologică”, concluzionează specialistul nostru.
