Ghiozdanul şi rechizitele „Vieţii libere” au ajuns la Silviu Bocăneală. Are 13 ani şi jumătate şi se pregăteşte să înceapă ultima clasă de gimnaziu, la şcoala din Lieşti. E bucuria familiei. Tatăl, bunica şi mătuşa fac tot ce pot ca să îl ajută să înveţe cât mai bine şi să îşi poată croi un drept în viaţă. Evident, Silviu ştie că trebuie să le răsplătească eforturile şi se străduieşte. Banii familiei nu sunt mulţi, aşa că viaţa nu e uşoară.
„Cel mai mult îmi plac matematica şi fizica şi acolo sunt şi bun. Notele mele sunt 9 şi 10. Ştiu că nu mă descurc la fel de bine la limba română, de exemplu, unde am luat o dată şi o notă de 5. Dar încerc să învăţ mai bine. Oricum, note mai mici de 5 nu am luat niciodată şi nici acelea nu sunt multe. Nu am copiat niciodată la şcoală, aşa că 1 nici nu aveam cum să iau. Îmi fac timp să învăţ, pentru că trebuie, dar îmi şi place”, ne spune Silviu.
E printre cei mai buni din şcoală şi la sport, iar acest lucru se vede numai cât te uiţi la el.
Nu ştie încă ce meserie o să îşi aleagă, după ce va termina şi şcolile care îl mai aşteaptă. Dar, dată fiind înclinaţia spre matematică şi fizică, se va orienta probabil către o carieră tehnică.
„Vreau ca băiatul meu să facă şcoală şi să trăiască o viaţă mai bună decât am trăit eu. Acum muncesc cum pot, cu ziua, fără un salariu fix şi fără cotizaţii la stat. Ce să faci cu 300 sau 400 de lei pe lună, că nu îţi ajung de nimic. E greu, dar trebuie să ne descurcăm, pentru că altfel nu avem cum. Eu şi mama băiatului suntem divorţaţi, dar asta e viaţa. Pentru el merită să muncesc şi să încerc să îl ajut să aibă o viaţă mai bun. Şi el încearcă şi vrea, aşa că trebuie să îl sprijinim”, ne spune tatăl lui Silviu, Costel Bocăneală.
Foto: Asociaţia Tinerii şi Viitorul
