Pe Andrei l-am găsit ieşind din toaleta ecologică instalată în Piaţa din Micro 19, unde se cuibăreşte noaptea, în ciuda duhorii, pentru a nu dormi sub cerul liber. Zilnic îl întâlnesc în piaţă oamenii veniţi după cumpărături, dar şi părinţii şi elevii celor cinci unităţi de învăţământ din zonă, două şcoli gimnaziale, două grădiniţe şi un liceu.
Stă veşnic adus de spate şi cu genunchii îndoiţi, într-o poziţie nefirească şi are nişte ochi albaştri şi cu o privire pierdută. Îmbrăcat cu nişte haine murdare, ponosite, ţine în mână o bucată de carton cu mesajul „Ajutaţi-mă”. De la oamenii din piaţă am aflat că trăieşte de mai bine de cinci ani pe străzi. Din când în când, lumea îi mai dă un colţ de pâine sau un bănuţ, dar majoritatea îl ocolesc din cauza aspectului său dezgustător. De multe ori, copiii veniţi spre şcoală l-au putut vedea cu cu pantalonii în vine, privindu-i ciudat. Cu toţii au trecut prima dată pe lângă el cu frica în sân că ar putea deveni violent. Dar s-au obişnuit că nu le face nimic. Totuşi imaginea lui de epavă la primele ore ale dimineţii nu face bine nimănui, oricât de multă milă ţi-ar putea inspira.
A fost odată...
Micii comercianţi îl cunosc şi îl mai ajută cu o haină sau cu mâncare. Au stat de vorbă cu el, reuşind astfel să-i afle povestea cutremurătoare. A avut o familie şi o casă, însă un accident de tramvai din anii '70 l-a lăsat fără părinţi la o vârstă fragedă. Rămas singur pe lume, el a ajuns la cămin, dar la 18 ani a fost dat afară ca să muncească, iar garsoniera în care locuia chiar în piaţa din Micro 19 i-a fost luată de stat pentru că nu şi-a achitat datoriile. Bărbatul a ajuns o epavă, nu are nici măcar o pensie de handicap, el hoinăreşte pe ploaie, pe vânt, îmbrăcat în aceleaşi haine, doarme pe unde apucă, în scări de bloc sau chiar în toaleta ecologică din piaţă. Am intrat în vorbă cu el şi am constatat că nu e violent. „Sunt sărac. Lumea mă mai ajută cu un ban pentru o pâine. Nu ştiu ce am să fac la iarnă”, se plânge el.
Statul trebuie să ia măsuri
Vlad Galant, unul dintre vânzătorii din piaţă, ne spune că bărbatul a mai fost luat de poliţia locală, dar mereu îl eliberează. Oamenii au încercat să-l trimită la un azil, mai ales că zona e foarte populată şi chiar dacă nu e violent, agresează privirile trecătorilor chiar prin simpla prezenţă, fiind adesea doar pe jumătate îmbrăcat. „E semenul nostru, e foarte bolnav şi noi îl ignorăm. E urât din partea noastră, dar nu avem ce să-i facem, n-ai cum să-l iei acasă. Ar trebui ca statul să se ocupe şi de cei nevoiaşi care nu au unde să doarmă, nu să-i lase să bântuie pe străzi”, spune Vlad Galant.
