Biserica „Sfântul Mucenic Dimitrie” din cartierul gălăţean Bădălan este piatra grăitoare ce dăinuie la mila 80 a Dunării nu de 118 ani, de când există actualul locaş, ci de câteva sute de ani. Ridicată de înaintaşi la sfârşitul veacului al XIX-lea, în 1894, această Casă a lui Hristos a fost pusă de autorităţile comuniste pe lista sistematizării pentru a fi dărâmată. Oamenii au fost strămutaţi, în 1986, în cartierul Aviaţie, unde între 1990 şi 1993 şi-au ridicat un alt locaş cu acelaşi ocrotitor. Aparent, am zice că Biserica "Sfântul Dimitrie" din Bădălan nu are o istorie interesantă, fiindcă nu a fost martoră a unor evenimente importante; nu s-a bucurat de prezenţa unor personalităţi notabile. Şi totuşi, această abordare necesită un recus la istoria acestor locuri şi a mântuirii omeneşti. În 2007, după mai bine de două decenii de tăcere şi uitare - când zidurile mâncate de intemperii ale Bisericii "Sfântul Dimitrie" au fost scoase din gunoi - Dumnezeu ne-a demonstrat, printr-o lecţie a tăcerii şi credinţei, că Biserica Sa este "Corabia veşniciei"; că în faţa necredinţei omeneşti zidurile ei devin de nezdruncinat...
Biserica lui Crâstea - strămoş al familiei Conachi
Cultul Marelui Mucenic Dimitrie este adânc întipărit în sufletele gălăţenilor. La malul Dunării, primul altar închinat Sfântului Mc. Dimitrie a fost ridicat la începutul veacului al XVII-lea. Acest fapt reiese dintr-un document dat, la 30 aprilie 1618, de domnitorul Radu Mihnea (1616-1619, prima domnie) egumenului Galaction, de la Mănăstirea Sfântul Sava din Iaşi. Egumenul primea „o biserică cu viile ei, în târgul Galaţi, cu hramul Sfântul Dimitrie, ctitorită de Crâstea, mare vornic, strămoş al familiei Conachi, şi dăruită mănăstirii de soţia acestuia, Anghelina”, susţine cercetătorul Florin Marinescu, în „Credinţă, istorie şi cultură la Dunărea de Jos”, Galaţi, 2005. Istoricul Paul Păltănea notează că acest prim altar s-a ridicat, la Galaţi, pe la anul 1603 și a rezistat până la cutremurul din anul 1802.
Ctitoria domnitorului Vasile Lupu
Al doilea altar închinat Sfântului Dimitrie este strâns legat de Aducerea Moaştelor Sfintei Parascheva de la Constantinopol la Iași. Sfânta a făcut primul pas pe pământ românesc la Galaţi, în vara lui 1641. Paul Păltănea ne informează că al doilea locaş închinat Marelui Dimitrie a fost o mănăstire, ctitoria lui Vasile Lupu, ridicată înainte de 1641. A rezistat până în a doua parte a veacului al XIX-lea; după secularizarea averilor mănăstirești, la 1863, mănăstirea a fost transformată în biserică de mir, fiind demolată de primăria locală la 1897.
Sfinţită pe 13 noiembrie 1894
Actuala biserică din Bădălan are, spiritual vorbind, rădăcini de peste patru veacuri. Este o continuare a ctitoriei domneşti şi zidirea sa - în 1894, pe strada Pescarilor de odinioară - a venit ca o necesitate. Avea 263 de familii, cu 1.205 suflete. Potrivit arhivelor, biserica a fost sfinţită la 13 noiembrie 1894, în timpul vrednicului de pomenire Episcop Partenie Clinceni. Placa de pe Sfânta Masă - păstrată (după 1986) la Biserica (fiică) „Sfântul Dimitrie” din Aviaţie - a fost donată de „Hagi Ghiţă Găitan şi soţia sa Victoria”. Preotul Constantin Perju de la Biserica "Izvorul Tămăduirii" - ajutat de părintele Ioan Caraman, primul paroh de aici - a fost cel care a adunat bănuţul văduvei, al săracului şi al bogatului, pentru înălţarea locaşului. Un rol însemnat l-au avut Primăria Galaţi şi Fabrica de Cherestea Goetz, reţinem din monografia părintelui Costică Cimpoeşu.
Două decenii de tăcere
În 2007, după două decenii de tăcere, rugăciunea a fost reluată. Azi, la 118 ani de existenţă materială, bătrânul locaş are nevoie de restaurare. La hramul din 26 octombrie 2012, Înalt Prea Sfinţitul Casian al Dunării de Jos a dat binecuvântare părintelui paroh Costică Cimpoeşu să înceapă lucrările de restaurare şi sperăm ca neîntârziat să se găsească fonduri în acest scop.
