Prin aspect, casa, construită în anul 1890, aminteşte de satul Vadul Ungurului de altădată
De la rondoul din faţa Parcului CFR, cum vii înspre Grădina publică, pe partea stângă a străzii, dăinuie şi astăzi o casă care iese cu totul din atmofera clădirilor, a spaţiilor comerciale şi a vilelor din jur. La o privire mai atentă, după aspectul general şi după prezenţa pridvorului, ai impresia că aici şi-au dat întâlnire ruralul cu urbanul. Odată doar o casă ţărănească printre multe altele de acelaşi tip, construite în această zonă, „bojdeuca” a rămas acum singura mărturie a unor vremuri acum uitate.
Pereţi crăpaţi şi ferestre baricadate
Trecând, însă, peste pitorescul ei, nu putem să nu observăm starea deplorabilă în care se găseşte de ani buni de zile. După înclinarea spre partea din spate te întrebi cât va mai dura până când căsuţa se va da bătută şi se va întoarce la materialul din care este construită. Peretele dinspre stradă este crăpat, iar ferestrele sunt acoperite cu tablă, de parcă cineva ar încerca să ţină la distanţă o mare primejdie care vine din afară. După o privire indiscretă în curte, bănuiala că nimeni nu mai locuieşte aici ne este lesne confirmată. Totuşi, ne atrage atenţia o mică plăcuţă neagră, agăţată la streaşina casei, pe care scrie: „Aici s-a născut pictorul Nicolae Einhorn”.
"Mă doare să văd în ce hal a ajuns!"
Curioşi să aflăm mai multe despre casă, l-am contactat pe pictorul şi graficianul Nicolae Einhorn, care locuieşte acum într-o casă de pe strada Tecuci. Într-o după-amiază rece şi ploioasă am bătut la poarta artistului. Intraţi în casă, pictorul începe să ne povestească: „Este, într-adevăr, casa în care m-am născut. De când eram copil, însă, m-am mutat cu tatăl meu în casa în care locuiesc şi astăzi. Mă doare să văd în ce hal a ajuns locul meu de naştere. Am reparat-o cât am putut. Însă din anul 2006, atunci când mătuşa mea care locuia acolo a decedat, bande de huligani de prin zonă au intrat înăuntru şi au început să fure. Nu s-au mulţumit doar să ia lucrurile, ci au şi devastat şi vandalizat totul prin jur. Au spart ferestrele şi tot ce era de fier sau metal a fost luat. Nu doar eu am avut astfel de probleme. Şi vecinii din jur au neplăceri de pe urma acestor golani. Primăria mi-a propus să dărâme casa şi să o reconstruiască respectând întocmai forma şi detaliile originale. Condiţia a fost, însă, ca să am grijă de ea şi să nu aduc nicio modificare. Dar eu am atelierul aici şi nu mă pot muta. Ce garanţie am că odată refăcută, huliganii nu o vor distruge din nou? Să angajez un paznic acolo? Nu am destui bani”, ne explică Nicolae Einhorn.
Poveşti din alte vremuri
Casa a fost contruită în anul 1890, de nişte localnici din Vadul ungurului. Peretele dinspre stradă este din cărămidă, iar restul casei este făcut din chirpici. Tavanul este din lemn. Spaţiul interior este împărţit în două camere, cu un mic hol în mijloc. În trecut, exista în curte şi o cameră pentru alimente. "Bunicul meu, Ghiţă Mitache, a fost cel care a dat comandat construirea casei. El era un mic negustor, având o băcănie pe partea cealaltă a străzii, dar mai aproape de Grădina Publică. În casă a locuit pentru prima dată băiatul de prăvălie. Apoi, după ce afacerea nu a mai mers şi angajatul a plecat, acolo s-a mutat o mătuşă de-a mea, Mitache Maria. Apoi, s-a mutat şi mama", a mai adaugă pictorul.
Stil ţărănesc
"Casa este tipic ţărănească. Ea aminteşte de satul de odinioară, prin micii stâlpi de lemn şi prin parapetul aşezate pe prispa generoasă. Şi ferestrele duc cu gândul de casele ţărăneşti. Din păcate, starea de conservare lasă de dorit. Prin ineditul aşezării, ar merita fără discuţii înscrisă în pe lista monumentelor istorice", ne explică Marius Mitrof, consilier în cadrul Direcţiei Judeţene pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Galaţi.
