Interviu cu Terry Lawson, englezul îndrăgostit de oraşul nostru
Pe Terry Ronald Lawson l-am cunoscut pe vremea când lucram ca inginer proiectant, la ICEPRONAV. Într-o zi, am fotografiat de pe esplanada de la ultimul etaj al acestei firme, fosta linie de tramvai care trecea prin dreptul Palatului de Navigaţie. Linia 50... Seara, am vrut să postez fotografia pe forumul TramClub, unde sunt administrator, însă aveam să constat că o persoană postase o fotografie, asemănătoare, cu câteva ore mai devreme. M-am interesat asupra persoanei care împărtăşea, ca şi mine, pasiunea pentru mijloacele de transport. Aşa l-am cunoscut pe Terry. Săptămâna trecută l-am însoţit într-o vizită la depoul de tramvaie, prilej cu care am făcut şi un interviu.
- Care au fost lucrurile care v-au impresionat când aţi venit pentru prima oară în Galaţi?
- Am fost impresionat de colegii de la ICEPRONAV cu care am lucrat, de mijloacele de transport pe care le-am descoperit aici, în mod special de tramvaie, precum şi de sentimentul pe care mi-l trezeşte acest oraş, sentiment care-mi aminteşte de ţara mea din vremurile când eram copil.
- Ce aţi schimba, dacă aţi putea, în acest oraş?
- Fiind un susţinător al transportului local, cel mai mult mi-aş dori să schimb modul eronat în care unii călători percep acest serviciu precum şi o parte din mijloacele de transport, care sunt vechi şi au interioare uzate. Cu toate acestea, ori de câte ori am ocazia, mă bucur să-mi petrec concediile în Galaţi, alături de cei dragi şi în compania mijloacelor de transport aferente.
- Cu ce vă place să călătoriţi?
- Din cele trei forme de transport disponibile în acest oraş, prefer tramvaiele. În Marea Britanie am avut multe linii de tramvai, inclusiv în oraşul meu natal, Gosport. De-a lungul timpului, s-a renunţat la multe dintre ele. Din punctul meu de vedere, a fost o greşeală. Îmi plac tramvaiele, mai ales datorită modului ecologic de alimentare, care poate utiliza electricitatea provenită din surse hidraulice. De asemenea, îmi plac şi troleibuzele fiindcă şi ele sunt ecologice dar cu un grad de mobilitate mai mare decât cel al tramvaielor.
- Care credeţi că ar merita să fie mijlocul de transport reprezentativ al Galaţiului?
- Dat fiind faptul că Dunărea mărgineşte această urbe, mi-ar fi plăcut să văd un transport fluvial care să asigure legături cu cel puţin oraşele învecinate, Tulcea şi Brăila. În privinţa activităţii locale interne, optez pentru tramvaie. Mă bucur că se continuă investiţia în această formă de transport; în prezent, din câte am observat, pe străzi precum Oţelarilor sau Frunzei.
- Ce aţi duce, dacă ar fi posibil, de la Galaţi în Anglia?
- Am fost angajat în oraşul dumneavoastră din 2007 până în 2009, iar suvenirul pe care l-am luat deja de aici şi pe care continui să-l am şi să-l iubesc este soţia mea! M-am căsătorit cu o doamnă din acest oraş, acesta este suvenirul cel mai de preţ pentru mine!
- Cum vi se par oamenii de aici, în comparaţie cu englezii?
- În România am găsit oameni educaţi, amabili, cu care am lucrat cu plăcere. Din punctul meu de vedere, sunt mult mai primitori şi mai deschişi decât cei din Marea Britanie. În plus, România n-a devenit o societate multiculturală, precum ţara mea. România continuă să-şi păstreze tradiţia şi totodată caracterul pur, european.
- În traficul dezordonat din România, un englez ar putea să-şi păstreze calmul?
- Da, când te afli în Marea Britanie, oamenii sunt liniştiţi iar traficul, de asemenea, este uşor de suportat. Aflându-ne în România, deplasările devin mult mai agitate. Timp de doi ani am condus o maşină aici, în Galaţi. M-am descurcat bine, iar atunci când lucrurile au devenit mai agitate, am tras pe prima bandă de circulaţie şi i-am lăsat pe cei recalcitranţi să se liniştească.
- Vi s-a întâmplat să fiţi dezamăgit de reacţiile românilor?
- Pornind de la pasiunea mea, am observat faptul că şoferii mijloacelor de transport au o muncă dificilă dat fiind faptul că trebuie să-şi conducă maşinile de serviciu printre maxi-taxi precum şi alte autoturisme care le blochează accesul. Apreciez modul în care se desfăşoară serviciul de transport local, dar regret că unii călători tratează şoferii precum duşmani în loc să le înţeleagă activitatea. De asemenea, în unele cazuri şi reciproca afirmaţiei mele s-a dovedit corectă; am remarcat şi şoferi tensionaţi care poate ar trebui să fie mai deschişi în relaţia cu pasagerii. Aceeaşi observaţie e valabilă şi pentru o parte din sistemul de asistenţă din magazine şi supermarket-uri. De obicei, am întâlnit personal amabil şi instruit corespunzător, însă au existat şi cazuri în care s-au păstrat trăsături vechi, primitive.
- Totul evoluează. Cum vedeţi mijloacele de transport ale viitorului?
- În primul rând, oraşul acesta ar avea nevoie de un aeroport, astfel încât oamenii să poată călători de la Bucureşti, Cluj sau Timişoara la Galaţi într-un timp scurt, eficient. În al doilea rând, în ceea ce priveşte transportul din interiorul oraşului, mi-aş dori să văd atât o expansiune a reţelei de tramvai precum şi o modernizare a celei deja existente. De asemenea, m-ar încânta să văd că se acordă mai multă importanţă aspectului istoric al transportului local. În majoritatea oraşelor europene acest aspect e apreciat şi întreţinut corespunzător. Mi-ar plăcea ca şi Galaţiul să se numere, în viitor, printre acestea.
- Având în vedere vizitele pe care le-aţi făcut la depourile de tramvaie precum şi în parcul autobuzelor şi-al troleibuzelor, ce impresie v-a făcut personalul Transurb?
- Toţi directorii şi conducătorii pe care i-am întâlnit în cursul vizitelor mele în depouri şi autobaze au fost foarte politicoşi, m-au înţeles şi mi-au permis să vizualizez şi să fotografiez vehiculele deţinute. Nu am întâlnit-o încă pe doamna director de la Transurb. Dacă eu aş fi fost în locul dumneaei, aş fi optat pentru o schemă universală de culoare asupra tuturor mijloacelor de transport aflate în subordine, care să fie uşor de identificat de către toţi călătorii.
- Care ar fi cele mai importante schimbări pe care le cere prezentul, în materie de transport în comun?
- Pentru cei care se deplasează în oraş, un lucru neplăcut îl reprezintă autoturismele parcate în staţiile mijloacelor de transport, care determină astfel călătorii să aştepte autobuzele, troleibuzele sau tramvaiele pe stradă. Troleibuzele au de multe ori probleme atunci când trebuie să depăşească maşini parcate necorespunzător. Şi am asistat de nenumărate ori la blocaje ale liniei de tramvai din terminalul aferent Pieţei Centrale de către autoturisme staţionate într-un mod neglijent. Aşadar, parcarea în Galaţi este o adevărată problemă. Ar trebui introduse parcări supraetajate pentru relaxarea traficului, precum şi gardieni care să vegheze asupra fluidizării acestuia şi care să-i amendeze pe cei care încalcă legile.
Ovidiu Anghel
