* Cercetătorii, printre care şi istoricul Paul Păltănea, spun că în veacul al XVIII-lea, Mănăstirea "Mavromol" era cea mai bogată mănăstire din târgul Galaţilor * Aici a luat fiinţă prima Şcoală Domnească Elină
Biserica „Mavromol” din centrul Galaţiului este altarul care numără peste 310 ani de existenţă materială şi spirituală, fiind în evidenţa Ministerului Culturii ca monument de patrimoniu, categoria A. Sunt motive să credem că aici s-a slujit cu aproape jumătate de veac înainte de 1700. Hramul mănăstirii a fost şi este cel al Adormirii Maicii Domnului, prăznuit în 15 august, la început slujind arhiereul elin Dionisie Sinadon. Primul stareţ român a fost numit în 1735 - când mănăstirea a fost încredinţată Mitropoliei Moldovei - ”chivernisitorul” egumen Antonie - "epitrop pe viaţă al Şcolii Domneşti Eline", prima şcoală domnească înfiinţată în târgul Galaţi la 1765. Din 1989, la „Mavromol”, slujeşte părintele paroh Mihai Gherghe şi este biserica este renumită pentru rugăciunile tămăduitoare de suflet şi trup ce se fac aici.
Date complementare
Nu se cunoaşte cu exactitate data când a fost ridicată sfânta Mănăstire „Mavromol”; unele surse, între acestea Moise N. Pacu, Paul Păltănea, inclusiv istoricul N. Stoicescu susţin că vechea Mănăstire ”Mavramol” din târgul Galaţi a fost ridicată din dorinţa lui Gh. Duca, în a doua parte a veacului al XVII-lea. De cealaltă parte, Al. Papadopol Calimah, citând ”Letopiseţul” atribuit lui Miron Costin, spune că ctitor este urmaşul lui Gh. Duca, fiul său Constantin, care a ridicat mănăstirea gălăţeană în 1702. De această părere sunt Nicolae Iorga şi Const. C. Giurescu... Însă sunt destule dovezi scrise că rugăciune se purta aici din vremea domnului fanariot (de origine elină) Gh. Duca. Acest domn ”a apăsat poporul şi pe boieri” şi a obţinut domnia, contra unor sume considerabile, în trei rânduri: 1665-1666; 1668-1672; 1678-1683. Contemporanul Paul Păltănea, istoricul nostru de veac XX, pe baza cercetărilor, îi împacă pe toţi şi spune că Altarul de la ”Mavramol” este ctitoria lui Gh. Duca şi a fiului său, Constantin Duca. Doar că zidirea mănăstirii gălăţene a început ”la odată ce nu se poate preciza”; unele surse susţin anul 1669, altele 1685. Cert este că a fost terminată în 1702.
Mănăstirea de la... ”Stânca neagră”
Iniţial, biserica aşezării monahale ”Mavromol” din Galaţi a fost închinată Mănăstirii ”Mavromolu” din Constantinopol, capitala fostului Imperiu Bizantin, din Turcia de astăzi, teritoriu creştin islamizat total după 1453. Mănăstirea din Constantinopol îşi luase numele după cel al unei stânci negre din apropiere. Hrisoavele vremii spun despre această aşezare din fostul Imperiu Bizantin că ”este deasupra Feanarului, de unde se lăţeşte Marea Neagră, în apropiere de Ţarigrad". Feanarul era (este şi astăzi în paragină) locul unde era turcizată elita elină şi bulgară şi de unde membrii săi erau trimişi să domnească în ţările creştine, inclusiv în Ţările Române.
"Beizadea Grigore Duca" - lămuriri în plus
Informaţii despre metocul "Mavromol" din Galaţi vin şi de la nepotul lui Gh. Duca, fiul lui Constantin - „beizadea Grigore” - care, la 1735-1736, făcea un act de închinare a aşezării mănăstireşti din Galaţi către Mitropolia Moldovei. „Facem ştire cu această adivărată scrisoare a noastră, reţinem din hrisov, pentru o sfântă mănăstire ce-i în ținutul Covurluiului şi în târgul Galaţilor, zidită de răposaţii şi purure pomeniţii părinţii noştri ce se cheamă Mavromoru, unde se cinsteşte hramul Adormirii Prea Sfintei Născătoarei de Dumnezeu şi pururi Fecioarei Maria”, reţinem din volumul istoricului Paul Păltănea.
În aşteptarea unei reparaţii
"Mavromolissima" - „Stânca” durabilităţii
Numele "Mavromol" vine de la "Mavromolissima", care este şi numele Icoanei Făcătoare de minuni ce străjuie de sute de ani. Sfântul Odor a fost dus în 1964 (până în 1992) la Muzeul de Istorie al Republicii Socialiste România. Astăzi, la Icoana Maicii Domnului vin nenumăraţi creştini şi, prin rugă şi credinţă, găsesc vindecare. Mavromol este alcătuit din grecescul ”mavron” care se tălmăceşte ”negru” şi ”ammolithos”, ce se traduce "stâncă din nisip pietrificat", precizează pr. prof. Constantin Coman, în Monografia "Mavromol", de pr. Eugen Drăgoi şi pr. Petru Copceac.
Odoare de preţ
Catapeteasma de la "Mavromol" este a Mănăstirii "Sf. Sava" din Bucureşti şi a fost adusă în 1871, de la Muzeul Bucureşti. S-a impus aceasta, pentru că cea veche era deteriorată, dar şi pe fondul sărăciei şi al faptului că în mănăstirea gălăţeană se făceau "solemnităţile naţionale religioase", adică era catedrală.
Prima pictură în ulei a fost realizată, în 1938, de pictorul Gh. Cardaş, după ce în 7 noiembrie 1937, locaşul fusese resfinţit. În 1967, pr. Petru Copceac a făcut reparaţii importante, a introdus încălzirea electrică, a ridicat casa parohială şi a realizat pardoseala din mozaic veneţian. Actuala pictură este a pictorului Gh. Răducanu, realizată între 1973 şi 1975 şi trece drept cea mai reuşită pictură a lui Răducanu din Galaţi. 3 iunie 1979 este ziua când IPS Antim Nica a resfinţit biserica, în vremea pr. P. Copceac.
Primul mormânt al Vlădicăi Cosma Petrovici
La "Mavromol" a fost înmormântat Vlădica Cosma Petrovici, Episcop al cărui trup a fost mutat în Catedrala Galaţilor, prin grija actualului Arhiereu al Dunării de Jos, Înalt Prea Sfinţitul Casian. În 1963, fostul cimitir pe care străjuiau cruci din veacurile al XVIII-lea și al XIX-lea a fost distrus. Autorităţile vremii au băgat buldozerul şi au ridicat blocurile din jur, spune istoria recentă.
După 1990, locul fostului cimitir a fost acaparat de un negustor şi a constituit subiectul unui proces are a durat 18 ani. Proces care s-a finalizat prin debarasarea fostului teren din jurul bisericii. "În 1964, Statul Român a luat Bisericii Mavromol 3.300 metri pătraţi, iar în 2005, am depus o cerere la Comisia de retrocedare pentru reparaţiile ce se cuvin acestui locaş. Ar putea fi retrocedaţi măcar cei 1.072 mp, însă nu am primit nici astăzi un răspuns", spune părintele.
În aşteptarea unei reparaţii, sperăm ca parcarea din centrul oraşului să devină măcar un loc cu verdeaţă; la nici 80 de centimetri sub asfalt odihnesc trupurile călugărilor care au vegheat la Galaţi pentru ca sufletul românesc să nu se piardă sub vremi.
